Mergi la conținut

Aici o scurtă explicație a noțiunilor de gramatică importante ale acestei gramatici. Explicațiile folosesc noțiuni din perspectiva gramaticii Esperanto. În alte gramatici (despre Esperanto sau alte limbi) aceste noțiuni pot fi folosite altfel/într-un alt mod. Terminologiea gramaticii lernu! urmează mai mult sau mai puțin utilizarea cărții Plena Analiza Gramatiko de Kalocsay și Waringhien.

Adjectiv
Un cuvânt care descrue mai aproape/precis un substantiv sau un element substantival
complement circumstanțial
Parte de propozițe, care determină, în ce fel, în ce loc, în ce moment, cu care scop, etc., acțiunea predicatului (sau a stării sale) se realizează sau reprezintă. Fiecare parte de propoziție, cu excepția cuvântului predicatului( parte a verbului), subiectului, complementului și predicativului/atribut este un complement cirucmstanțial.
adverb
Un cuvânt care se folosește pentru a descrie ceva ce nu este substantiv sau substantiv elementar (așadar, un verb, adjectiv , un adjectiv elementar, un alt adverb, un adverb elementar sau chiar o propoziție întreagă).
afix
Un morfem care se folosește mai ales la construcția cuvântului : sufix sau prefix.
africate
O consoană producă prin blocarea completă a trecerii aerului, apoi deblocând suficient pentru ca aerul să poată ieși de la un ploziv într-un fricativ.
activ
Cel mai frecvent tip de propoziție, la care subiectul realizează acțiunea predicatului (părții verbului). Vezi și pasiv.
acuzativ
Acest caz se indică/arată prin terminația -N .
apoziție
Adiție (fără verb!), care (în mod normal/de obicei) stă/se află direct după o parte a propoziției și o descrie cu alte cuvinte mai aproape/în detaliu: Tatăl meu, un muzician entuziast/pasionat, participă la un concert.
epitet
Un adjectiv, adjectiv elementar, adverb sau un adverb elementar, care descrie direct un alt cuvânt.
Verb finit
Formă verbală putând fi utilizată ca predicat.
fricativ
Consoană, la a cărui articulare se formează/creează o constricție care inversează aerul(reducându-l) care se scurge și se produce/creează un sunet de frecare. Exemple: f, s, v, z
viitor
Formă verbală, care exprimă o acțiune sau o stare la viitor.
imperativ
Un verb mod care exprimă un ordin/o comandă sau dorință (volitiv în Esperanto).
indicativ
1}Mod al verbului care indică o acțiune sau o stare reală și efectivă.
infinitiv
Verb-Mod, care denumește neutru o acțiune sau o stare, fără referire la o încorporare temporală sau reală. Verb la forma de bază.
interjecție
O particilă folosită ca exclamație
condițional
Modul verbului, care indică acțiuni sau stări imaginare sau fantastice.
conjuncție
Cuvinte elementare care leagă unele cu altele părțile de propoziție, care joacă aceleași roluri în propoziție.
consoană
Sunet lingvisitic/de vorbire realizat printr-o obstrucție a fluxului/curentului de aer.
lateral
Laterale sunt create doar prin blocajele aerului în partea de mijloc a gurii. Aerul curge/trece liber peste laturile limbii.
mod
O stare a formei verbale, care exprimă atitudinile/punctele de vedere/viziunile diferite ale vorbitorului. Modurile verbului din Esperanto sunt infinitivul, indicativul (reprezentarea realității), voluntativ/dorința și intenția voluntară și condiționalul (forma posibilității).
nazal
O consoană se blochează la fluxul/trecerea aerului prin cavitatea orală/gură. D Aerul și astfel articularea au loc prin nas.
negație
Particulă negativă.
intranzitiv
(vezi șiVerb) Verbe care nu cer Obiect (a dormi/dormi, a merge/iri).
nominativ
Un substantiv sau un substantiv elementar care nu posedă/are semnul de rol (adică, nicio prepoziție, nicio terminație de acuzativ).
numeral
Cuvânt elementar, care exprimă un număr.
obiect
Propoziție care indică asupra ce acționează/influențează predicatul (partea verbală a propoziției). Uneori, "complementul/obiectul direct" se opune/este în contrast cu "obiectul/complementul indirect". "Complementul indirect//Obiectul indirect" în această gramatică se numește al-complement6}. Un obiect obișnuit (direct) este, de asemenea, numit "complement în acuzativ". Obiectul indirect este, de asemenea, denumit în mod tradițional un "complement în dativ".
pasiv
O construcție de propoziție de tip "invers", în care în mod obișnuitcomplementul (din propoziția activă) apare ca subiect.
oclusiva
Consoana, la a cărei articulare blochează complet fluxul de aer; Eliberarea imediată a fluxului de aer blocat creează o mică "explozie" care produce/creează sunetul: p, t
plural
Expresie gramaticală pentru plural: Mai mult decât un lucru.
predicativ
Parte de propoziție autonomă, care descrie subiectul sau complementul cu ajutorul verbului.
predicat
Verbul principal al propoziției. Verb, care în mod normal este Subiect (subiectul acțiunii).
prefix
Affix care se pun ÎNAINTE de radical/rădăcină: PRI-skribi (De-scrie)
prepoziție
Particulă care indică funcția grupului nominal care urmează.
preterit
formă verbală, care exprimă o acțiune sau o stare a trecutului.
prezent
formă verbală, care exprimă o acțiune sau o stare a prezentului.
pronume
Particulă, care se folosește pentru a înlocui un substantiv sau un grup nominal.
singular
Numărul gramatical.
subiect
Rolul de propoziție, care indică (în propoziția activă) ce face acțiunea predicatului
conjuncție subordonatoare
1}Cuvânt elementar, care introduce o propoziție subordonată care nu este nici o propoziție relativă, nici o propoziție interogativă.
substantiv
Cuvântul care poate sta drept /fi cuvântul principal al propoziției, cum ar fi: subiectul, complementul, vocativul, complementul circumstanțial, epitetul,, complementul sau predicativul/atributul.
sufix
Affix , care se atașează la sfârșitul unui radical al cuvântului: san-EJ-O, san-UL-O, san-A
completare
Descriere directă (nu a unui verb), a cărui relație cu cuvântul descris este indicată de o particulă (prepoziție sau acuzativ).
Tranzitiv
Un Verb, care poate avea un complement direct.
verb
Un cuvânt care exprimă o acțiune sau o stare și care servește drept predicat al propoziției. Ca verb, se poate denumi și infinitivul, deși acest lucru nu servește în mod normal/de obicei ca predicat.
Vibrant
Consoană produsă de o serie de întreruperi rapide ale fluxului de aer
vocal
Sunet produs fără întreruperea trecerii aerului și care poate fi accentuat.
Vocativ
Funcție gramaticală care indică.arată cui este adresar enunțul.
volitiv (forma a dorinței și a intenției)
Verb-Mod, care indică faptul că acțiunea sau starea nu este reală, ci doar "dorită"
Particula
Un cuvânt care nu necesită terminație și apare într-o propoziție mereu neschimbat (ĉu, po, nek, ajn).
Înapoi la start