Mergi la conținut

În Esperanto, principala regulă pentru structura propoziției este inteligibilitatea. Se pun cuvintele într-o astfel de ordine, încât sensul este clar. Terminațiile diferite, în special N, permit o mare libertate, dar libertatea nu este absolută.

Multe adverbe elementare ar trebui să stea, de obicei pentru claritate, în fața a ceea ce se referă , de exemplu ankaŭ, , tre . De asemenea, ne ar trebui să stea în fața celui care o neagă.

O prepoziție stă mereu in față celui al cărui rol îl indică.

O conjuncție stă in fața a ceea leagă ea cu ceva.

Ajn ar sta direct în spatele cuvântului din tabel, pe care trebuie să-l înfluențeze.

Ordinea elementelor în propoziție

Ordinea de bază a elementelor părților de propoziție urmează acest model:

SubiectPredicatComplement directalte părți de propoziție

  • Ili — sidas — sur la sofo.
    Subiect — Predicat — Complement de loc.
  • La hundo — ĉasas — katon.
    Subiect — predicat — complement direct.
  • Karlo — manĝas — rizon — per manĝbastonetoj.
    Subiect — predicat — complement —complment circumstanțial.
  • La virino — estas — arkitekto.
    Subiect — predicat — complement — atribut al subiectului.
  • Ĉiuj — opinias — lin — stranga.
    Subiect — predicat— compelment — predicativ al complementului.

Dacă se alege o altă ordine de cuvinte, nu se schimbă sensul/semnificația de bază, ci se evidențiază numai aspecte diferite. Cu toate acestea, în predicativ, nu se poate schimba complet ordinea propoziției, deoarece predicativul nu are de obicei niciun rol. Există o diferență între leono estas besto (un leu este un animal, adevăr) și besto estas leono (un animal este un leu, neadevăr, pentru că există și alte animale). Într-o propozițieprecum/ca lernanto fariĝis instruisto (un elev a devenit profesor), ordinea este foarte importantă pentru că instruisto fariĝis lernanto (un profesor a devenit elev) este o problemă/chestiune foarte diferită. În uzul lingvistic/limbajul obișnuit, contextul în majoritatea propozițiilor cu predicativ nu lasă loc nicunei neînțelegeri, chiar dacă se folosește o structură de propoziții neobișnuită. Dar o propoziție ca instruisto lernanto fariĝas este greu de înțeles și, prin urmare, este de evitat/ar trebui evitată

Antepoziție (plasare a ceva in fața a altceva)

O parte a propoziției care nu apare, de obicei, prima în propoziție poate fi accentuată prin faptul că e pusă exact în această poziție inițială:

  • Terure gajaj ŝajnis al ili iliaj propraj ŝercoj. - Foarte haioase li s-au părut propriile lor glume.

    O ordine normală a cuvintelor ar fi fost: Iliaj propraj ŝercoj ŝajnis al ili terure gajaj.

  • La sonorilon mi volas kaj devas trovi! - Clopotul vreau și trebuie să-l găsesc!

    Normal: Mi volas kaj devas trovi la sonorilon.

O parte a propoziție al cărei cuvânt principal este un cuvânt KI este, în mod normal/de obicei, la începutul propoziției principale sau propoziției subordonate. Această poziție nu înseamnă o evidențiere specială pentru cuvintele KI. Cu toate acestea, înainte de cuvântul KI poate exista o prepoziție care indică rolul acesteia de propoziție:

  • Kion vi volas? - Ce vrei?
  • Mi volas tion, kion vi volas. - Eu vreau ceea ce vrei și tu.
  • De kio tio ĉi venas, mia filino? - De unde vine asta, fiica mea?
  • Mi ankaŭ ne scias, per kio oni povas klarigi tiun fakton. - Nici eu nu știu cum se poate expplica acest fapt.
  • Ŝi ne sciis, en kiu flanko oni devas serĉi butiketon kun manĝeblaĵoj. - Ea nu știe pe ca parte trebuie să caute o lădiță cu mâncare.

În principiu, și alte cuvinte care interacționează cu cuvântul KI pot fi în fața lui, dar, în general, există o tendință de a nu pune decât o prepoziție înaintea cuvântului KI:

  • Tuj kiam la suno leviĝis, la cignoj kun Elizo forflugis de la insuleto. - Imediat ce soarele s-a ridicat, lebedele au zburat cu Eliza de pe insulă.
  • Sume kiom mi ŝuldas? - În total eu cât datorez?

    S-ar putea sume pune la un alt loc al propoziției.

  • Kune kun kiu vi venis? - Împreună cu cine ai venit?

    Se omite în general kune.

Conjuncțiile kaj, și sed pot apărea fără probleme înaintea unui cuvânt KI, deoarece astfel de cuvinte elementare nu aparțin, în realitate, propoziției următoare, ci o leagă numai la propoziția anterioară: Dum la trarigardado mi trovis diversajn esprimojn, kiuj siatempe ŝajnis al mi bonaj, sed kiuj nun al mi ne plaĉas kaj kiujn mi volonte ŝanĝus.

Uneori se poate pune o parte a propoziției care aparține într-adevăr propoziției subordonate, la începutul întregii propoziții. Acest lucru provoacă evidențiere puternică datorită caracterului neobișnuit al ordinii propoziției:

  • Tiun laboron mi diris, ke mi faros. = Mi diris, ke mi faros tiun laboron. - Această muncă/lucrare am spus că o voi face. = Eu am spus că voi face această muncă.

    Partea de propoziție tiun laboron este un complement pentru faros și aparține exclusiv propoziție ke. Pentru accentuare, el stă încă la începutul întregii propoziții.

  • En salono Zamenhof mi pensas, ke okazas nun la solena inaŭguro. = Mi pensas, ke okazas nun en salono Zamenhof la solena inaŭguro. - În salonul Zamenhof mă gândesc că are loc acum o inaugurare festivă. = Mă gândesc că acum în salonul Zamenhof are loc inaugurarea festivă.

    Complementul circumstanțial de loc nu arată/indică locul de gândire, pentru că aparține în realitate propoziției subordonate

Adesea, poate apărea o confuzie cu privire la care parte a propoziției aparțin într-adevăr cuvintele precedente. Ar putea părea că aparțin verbului propoziției principale , deoarece sunt mai aproape de el. Dacă partea de propoziție care trebuie subliniată funcționează/are rol de/ ca subiect în propoziția sa subordonată, ea nu trebuie în nici un caz să fie îndepărtată, pentru că subiectul trebuie să rămână cu predicatul lui. Este complet exclusă: Această muncă/lucrare este greu de gândit. Trebuie să se spună: Cred că această lucrare este dificilă.

Ocazional, dacă conținutul permite, se poate accentua/sublinia o parte a propoziției din propoziția secundară/subordonată utilizând chiar o indicare/specificare pri. Acea parte a propoziției care trebuie subliniată își lasă poziția în subordonată sub forma unui pronume sau cuvânt de tabel, iar la începutul propoziției este introdusă sub forma unei specificări/declarații pri. Faptul accentuat/subliniat apare de două ori, o dată ca o declarație pri în propoziția principală și o dată sub forma unui pronume în adevăratul său rol de propoziție în p subordonată/secundară:

  • Pri tiu laboro mi diris, ke mi faros ĝin. = Mi diris, ke mi faros tiun laboron. - Despre această muncă am spus că o voi face.= Eu spuneam că această muncă o voi face.
  • Pri tiu laboro mi pensas, ke ĝi estas malfacila. - Despre această muncă gândesc că este dificilă.
  • Pri talento mi neniam aŭdis, ke vi ian havas. = Mi neniam aŭdis, ke vi havas ian talenton. - De talent nu am auzit niciodată, că ai avea vreunul. = Eu nu am auzit niciodată, că ai avea vreun talent.

Ocazional, dacă trebuie să fie pus un cuvânt KI la începutul propoziției, dar cuvântul KI aparține fidel înțelesului propoziției subordonate, rezultatul poate fi foarte greu de înțeles. Din fericire, astfel de probleme apar foarte rar în practică:

  • Vi konsilas, ke ni respondu ion al ĉi tiu popolo.Kion vi konsilas, ke ni respondu al ĉi tiu popolo? - Tu sfătuiești să răspundem ceva acestui popor. → Ce ne sfătuiești să răspundem noi acestui popor?

    Kion este un complement al predicatului respondu, deși este mai aproape de konsilas. Cu toate acestea, propoziția sună suficient de natural, deoarece kion ar putea să se refere la verbul principal konsilas.

  • Petro diris, ke lia amiko nomiĝas Karlo.Kiel Petro diris, ke lia amiko nomiĝas? - Petro a spus că numele prietenului său este Karl. → Cum a spus Petro că se numște prietenul său?

    Există pericolul de a gândi că kiel se referă la diris, care dă întregului un sens foarte special. O alternativă mai ușor de înțeles este: Kiel laŭ Petro nomiĝas lia amiko?

  • Vi volas, ke mi vendu ion al vi.Kion vi volas, ke mi vendu al vi? - Tu ai dori ca eu să-ți vând ceva. → Ce ai dori ca eu să-ți vând?

    Mai simplu (dar nu complet cu același sens/sinonim) este: Kion mi vendu al vi?

Să se evite cu totul propoziții de acet tip în cazul în care propoziție secundară/subordonată însăși este o întrebare, deoarece o astfel de construcție devine prea complicată: Ŝi demandis, ĉu mi ŝatas muzikon.Kion ŝi demandis, ĉu mi ŝatas? Trebuie să spunem Kion ŝi demandis? (Ce a întrebat/cerut ea?), deși aceasta este mai puțin exactă sau să se folosească soluția pri, așa cum este descris mai jos.

Aceeași problemă există și cu cuvintele relative KI (adică cu cele care servesc ca pronume relative, nu ca cuvinte de întrebare). Chiar și astfel de cuvinte KI se adăugă la începutul clauzei subordonate. Dacă cuvântul relativ KI aparține într-adevăr propoziției subordonate a subordonatei, pot apărea/genera confuzii:

  • Vi asertis, ke vi vidis homon.La homo, kiun vi asertis, ke vi vidis, estas jam delonge mortinta. - Tu ai afirmat că ai văzut o persoană. → Omul/persoana pe care afirmi că l-ai văzut era deja mort de mult timp.

    Propoziție de evitat, deoarece obiectul kiun pare a fi complementul lui asertis, deși este în realitate un complement pentru vidis. (Aici puteți să evitați La homo, kiun vi asertis esti vidinta ... )

Aesea/frecvent/ se poate ieși punând, de asemenea, în față un complement introdus pri. Lucrul KI este lăsat în poziția sa sub forma unui pronume și se utilizează o specificare pri ca expresie de interogare sau conjuncție subordonată:

  • Ŝi demandis, ĉu mi ŝatas muzikon.Pri kio ŝi demandis, ĉu mi ŝatas ĝin? - Ea a întrebat, dacă îmi place muzica. → Despre/de ce a intrebat, dacă imi place?
  • Vi asertis, ke vi vidis homon.La homo, pri kiu vi asertis, ke vi vidis lin, estas jam delonge mortinta. - Tu ai afirmat că ai văzut o persoană/un om. → Omul pe care ai afirmat că l-ai văzut este deja mort de mai mult timp.

Dacă respondentul acționează ca subiect, nu se poate elimina propoziția subordonată. Subiectul verbului trebuie să rămână în propoziție: Karlo diris, ke lia frato edziĝis.Kiu Karlo diris, ke edziĝis? Diris pare să aibă două subiecte, în timp ce edziĝis nu pare să aibă una. Utilizați soluția cu pri: Pri kiu Karlo diris, ke li edziĝis?

Înapoi la start