Mergi la conținut

Pronumele sunt cuvinte elementare care pot înlocui partea întreagă de propoziție substantiv.

Pronume personal

mi
eu ≈ "vorbitorul"
ni
noi ≈ "vorbitorul și o altă/alte poarsoană/persoane"
vi
≈ "interlocutorul, interlocutorii"
li
el ≈ "persoana masculină sau persoana a cărei gen este necunoscut, despre care se vorbește"
ŝi
ea ≈ "persoana feminină despre care se vorbește"
ĝi
≈ "noțiunea concretă. lucrul, animalul sau puiul despre care se vorbește"
ili
ei/ele ≈ "oamenii, noțiuni concrete sau animale despre care se vorbește"
oni
≈ (o) persoană/e neprecizată/e"
si
se raportează la persoana care este subiectul acțiunii , chiar dacă această persoană este reprezentată de mi, ni sau vi («se»)

Pronumele personale pot conține terminațai de acuzativ N:

  • Mi amas vin. - Te/vă iubesc.
  • Ilin konas Karlo. - Ei îl cunosc pe Charles.
  • Ĉu vi ĝin vidas? - Il vezi?
  • Elizabeto lavas sin en la lago. - Elissabeth se spală în lac.

Pronume posesiv

Prin atașarea terminației A la pronumele personal se formează pronumele posesiv:

mia
al meu/a mea
nia
al noastru/a noastră
via
al tău/a ta, al vostru, a voastră
lia
al/a lui (pronume care indică posesia de persoana a 3 a singular "el")
ŝia
al/a ei(pronume care indică posesia de persoana a 3-a singular "ea")
ĝia
al lui ( pronume care indică posesia de persoana a 3-a singular)
ilia
al/a lor (pronume care indică posesie de persoana a 3-a plural ei/ele)
onia
al unui ''aparținând persoanei nespecificate''
sia
pronume care indică posesia al pronumelui reflexiv "se"

Pronumele posesive primesc la fel terminația J și N ca și adjective: mia ĉambromiaj ĉambrojmian ĉambronmiajn ĉambrojn.

Dacă un pronume posesiv apare în fața unui substantiv, atunci se comportă ca un cuvânt în articol și nu se adaugă niciun la . Pronumele posesive informează despre proprietar și acest lucru este suficient pentru a exprima definiția acestuia. Dacă se înlocuiesc pronumele posesive cu expresii de, ar trebui să adăugați în mod normal la: ilia ĉambro = la ĉambro de ili, mia edzo = la edzo de mi.

Dacă un pronume posesiv apare singur în fața unui substantiv, atunci se comportă ca un cuvânt în articol și nu indică nici un sens specific. Pentru a arăta definiția acestuia, se adaugă, în mod normal la:

  • Tiu ĉi libro estas mia. - Această carte e de la mine.

  • Tiu ĉi libro estas la mia. - Această carte este a mea.

  • Mia aŭto estas difektita. Ni provu la vian. La vian = vian aŭton. - Mașina mea e stricată. Noi trebuia să o luăm pe a ta.

Uneori poate fi omis și acest la pronume posesiv autonom, când contextul este univoc/clar:

  • Li pli ŝatas mian domon ol (la) sian. = ...ol sian domon. - Lui îi place casa mea mai mult decât pe a lui (a lui proprie) = ...decât casa lui.

Alte pronume

Și alte cuvinte elementare sunt pronume (dar nu personale), de ex. cuvintele de tabel pe O, U și ES și cuvântul elementar ambaŭ (de asemenea).

Prima persoană

Mi

Mi (eu) stă la singular (și nu indică deloc genul). Mi sau mia (al meu) este folosit de vorbitor pentru a vorbi despre el însuși. În gramatică, aceasta este adesea denumită ca "prima persoană":

  • Mi venas de la avo, kaj mi iras nun al la onklo. - Eu vin de la bunicul meu și acum merg la unchiul meu.
  • Mi foriras, sed atendu min, ĉar mi baldaŭ revenos. - Eu plec, dar așteaptă-mă pentru că mă întorc curând.
  • Por miaj kvar infanoj mi aĉetis dek du pomojn. - Pentru cei patru copii ai mei am cumpărat douăsprezece mere.
  • Kiam mi finos mian laboron, mi serĉos mian horloĝon. - Când imi voi termina munca, îmi voi căuta ceasul.
  • Mi prenos miajn glitilojn kaj iros gliti. - Îmi voi lua patinele și mă voi da pe gheață.

Ni

Ni (noi) stă în plural (și nu indică niciun gen). Ni și nia (al nostru) sunt folosite de vorbitor pentru a vorbi despre ei înșiși și despre o altă persoană / alte persoane. Ni poate să eu și o altă persoană , eu și multe alte persoane , eu și toți ceilalți oameni, sau eu și tu. Odată pronumele ni include persoanele adresate /,alterori/ uneori nu. Care sunt persoanele incluse, nu poate clarifica decât contextul:

  • Ni vidas per la okuloj kaj aŭdas per la oreloj. - Noi vedem cu ochii și auzim cu urechile.

  • Ni disiĝis kaj iris en diversajn flankojn: mi iris dekstren, kaj li iris maldekstren. - Ne-am separat și am mers în părți diferite: Eu am mers la dreapta și el a mers la stânga.

    Ni = "eu și el".

  • Kiam vi ekparolis, ni atendis aŭdi ion novan, sed baldaŭ ni vidis, ke ni trompiĝis. - Când tu ai început să vorbești, noi ne așteptam să auzim ceva nou, dar curând am văzut că ne-am înșelat.

    Ni = "eu și alți oameni, dar nu cel adus în atenție".

  • La nokto estis tiel malluma, ke ni nenion povis vidi eĉ antaŭ nia nazo. - Noaptea era atât de întunecată , că noi nu puteam vedea nimic, nici măcar ceva în fața nasului.
  • La junulo aliĝis al nia militistaro kaj kuraĝe batalis kune kun ni kontraŭ niaj malamikoj. - Tânărul a intrat în armata noastră și a luptat împreună cu noi împotriva dușmanilor noștri.
  • Kiam vi vidis nin en la salono, li jam antaŭe diris al mi la veron. - Când tu ne-ai văzut în camera de zi, el mi-a spus deja adevărul.

    Ni = "pe mine și pe el".

Persoana a doua

Vi

Vi (tu/voi) și prin (a ta /a voastră.) sunt utilizate de vorbitor pentru a vorbi despre persoanele cu care vorbesc. Vi și prin intermediul pot include și alte persoane care fac parte cumva din același grup precum cei cărora se adresează. În gramatică aceasta se numește "a doua persoană". Se adresează vi la fel la una sau mai multe persoane. Vi stă o dată la singular, uneori plural. Vi nu are nici un gen și este, de asemenea, absolut neutru în ceea ce privește rangul sau poziția și așa mai departe:

  • Sinjoro, vi estas neĝentila. - Dumneavoastră sunteți nepoliticos.
  • Sinjoroj, vi estas neĝentilaj. - Dumneavoastră sunteți nepoliticos.
  • Vi estas infanoj. - Voi sunteți copii.
  • Ĉu vi amas vian patron? - Îl iubești pe tatăl tău?
  • Via parolo estas tute nekomprenebla kaj viaj leteroj estas ĉiam skribitaj tute nelegeble. - Spusele tale.vorbele tale sunt complet neinteligibile și scrisorile tale sunt mereu scrise ilizibil.
  • Sidigu vin, sinjoro! - Așezați-vă!

Dacă vi este subiectul unui U-verb in propoziția principală, el este în general omis.

În unele limbi se folosește uneori pronumele vi, dacă este vorba despre oameni în general. În Esperanto se folosește pentru aceasta pronumele oni.

Ci

Ci (du) este un pronume singular pentru adresarea unei persoane (care nu indică deloc sexul). Ci și cia (a ta) există în teorie/doar teoretic și nu sunt aproape niciodată utilizate în practică. Este posibil să ne imaginăm/presupunem că ci estesimplu ca singularul luivi (du) sau ca un singular intim și familiar - vi sau dispreț și insultă (singular) - vi. De fapt, este practic imposibil de spus/să spunem ce nuanțe indică/are, așa cum este rar folosit. Unii își imaginează că ci a fost folosit anterior în Esperanto și că utilizarea ulterioară a dispărut/fost eliminată, dar de fapt ci nu a fost niciodată folosită în mod corespunzător în practică. A apărut ocazional doar folosit/în limbajul experimental și în cele similare. În esperanto obișnuit, se folosește întotdeauna cuvântul vi ca pronume pentru a se adresa celorlalți.

Persoana a treia

Tot/orice nu este mi (eu), ni (noi) sau vi (tu/voi) (sau ci) se numește "a treia persoană". Pronumele li (el), ŝi (ea), ĝi (el) și ili (ei), și lia (a fi), ŝia (voi), ĝia (a fi), ilia sunt utilizate să vorbească despre ceva cunoscut care nu este nici vorbitorul, nici cel adresat. Oni și onia se folosesc să se vorbească despre o persoană necunoscută/persoane necunoscute. Si kaj sia au înlocuit celelalte pronume la a treia persoană în anumite cazuri.

Li și ŝi

Li (el) și ŝi (ea) sunt la singular. Li și lia (a lui/ale lui) se folosesc, când se vorbește despre o persoană masculină. Ŝi și ŝia (ale ei/lo) se folosesc când este vorba despre o persoană feminină:

  • Li estas knabo, kaj ŝi estas knabino. - El este un băiat și ea este o fată.
  • Li estas mia onklo. - El este unchiul meu.
  • Ŝi estas mia onklino. - Ea este mătușa mea.
  • En la salono estis neniu krom li kaj lia fianĉino. - În camera de zi nu era nimeni , in afară de el și mireasa lui.
  • Mi renkontis vian patrinon kaj ŝian kolegon. - Eu o întâlneam pe mama ta și colegii ei.

Când vorbim despre persoane ale căror genuri nu sunt cunoscute sau când vorbim despre persoane de orice gen în general, se utilizează de obicei li (el). Li are astfel două semnificații: Persoana de sex masculin sau umanitatea :

  • Ĉiu, kiu ŝin vidis, povis pensi, ke li vidas la patrinon. - Oricine o vedea, putea să gândească că el o vedea pe mama.

    Li (el) stă aici pentru ĉiu (toți/toate), așadar pentru ĉiu persono (fiecare persoană).

  • Se vi iros al kuracisto, li povos helpi vin. - Dacă mergi la medic, el te va putea ajuta.

    Este vorba de orice medic, independent de ce gen.

Această utilizare a lui li ca/precum aici este uneori considerată discriminare sexuală, dar de fapt/în realitate este doar o funcție gramaticală. Se utilizează li, nu pentru că se ignoră femeile, ci pentru că li este echivocă/ambiguă: masculin și neutral ca gen/sex. Dar asta poate uneori să ducă la neclarități/ambiguități. Apoi, nu ar trebui să se ezitate a fi mai clar/explicit, de ex. prin ŝi aŭ li (ea sau el), tiu (acest (-această)), tiu persono (această persoană) și prin altele.

Notă: Cu toate acestea, nimeni nu a ezitat/renunțat să propună noi pronume care să înlocuiască utilizarea neutră a li. Mai mult sau mai puțin, toate consoanele libere + "i" au fost deja propuse fără foarte multe rezultate convenabile/folositoare/utile. Dar în acest moment se poate găsi uneori ŝli și ri, în timp ce alții pot insistă pe gi sauĵi sau altceva..

Ĝi

Ĝi (el) stă la singular. Ĝi și ĝia (a lui) se folosesc când este vorba de lipsa genului:

  • La tranĉilo tranĉas bone, ĉar ĝi estas akra. - Cuțitul taie bine, pentru că este ascuțit.
  • Trovinte pomon, mi ĝin manĝis. - După ce am găsit mărul, l-am mâncat.
  • Mi disŝiris la leteron kaj disĵetis ĝiajn pecetojn en ĉiujn angulojn de la ĉambro. - Eu am rupt scrisoarea și i-am împărțit bucățelele în toate colțurile camerei.

Se folosește ĝi și la sugari, care sunt așa mici, că sexul/genul nu are nicio importanță. Se poate folosi și li pentru a se descurca/purta in acest mod cu oamenii, al căror gen nu se cunoaște:

  • La infano ploras, ĉar ĝi volas manĝi. - Copilul plânge, pentru că vrea să mănânce.
  • Mi montris al la infano, kie kuŝas ĝia pupo. - Eu am arătat copilului, unde este păpușa lui.

Dacă s-ar dori să se indice în mod particular sexul bebelușului sau dacă se vorbește despre un copil mai mare, se utilizează frecvent li sau ŝi.

Ĝi se folosește pentru a vorbi despre animale, chiar dacă genul acestora este cunoscut:

  • "Pip, pip!" diris subite malgranda muso, kiu elkuris, kaj post ĝi venis ankoraŭ unu. - "Chiț, chiț!" a făcut brusc un șoricel, care a alergat afară, și apoi el a venit cu încă unul.
  • Mi frapos vian ĉevalon sur la kapon tiel, ke ĝi falos senviva. - Îți voi bate calul așa pe cap, că el cade mort la pământ.

În cazuri speciale, pentru a evita neînțelegeri, se pot folosi la animale li(er) sau ŝi

Ĝi pot să reprezinte și cuvinte de grup la singular, cum ar fi: familio (familie), popolo (populație), armeo (armată) ) și similare:

  • Hodiaŭ la problemo interesas la publikon, morgaŭ ĝi povas esti indiferenta pri ĝi. - Astăzi opinia publică se interesează de problemă, mâine i-ar putea fi indiferentă.

    Primul ĝi reprezintă opinia publică/publicul (mai mulți oameni). (a doua ĝi pentru problema.)

Ĝi reprezintă, de obicei, noțiuni/termeni concreți, animale și alte lucruri bine definite. Tio se folosește/este folosit pentru raporturi/contexte abstracte pentru a încorpora propoziții întregi sau lucruri nedefinite (= tiu afero):

  • — Ŝi forvojaĝis. — Jes, mi tion scias. = Jes, mi scias, ke ŝi forvojaĝis. - — Ea călătorea. — Da, eu știu asta. = Da, eu știu, că ea călătorea.

Ili

Ili (ei/ele) stă la plural. Ili și ilia (ale lor) se folosesc pentru a vorbi despre lucruri cunoscute sau oameni la plural.

  • Kie estas la knaboj? Ili estas en la ĝardeno. - Unde sunt băieții? Ei sunt în grădină.
  • Kie estas la knabinoj? Ili ankaŭ estas en la ĝardeno. - Unde sunt fetele? Și ele sunt în grădină.
  • Kie estas la tranĉiloj? Ili kuŝas sur la tablo. - Unde sunt cuțitele? Ele sunt pe masă.
  • Donu al la birdoj akvon, ĉar ili volas trinki. - Dați păsărilor apă, pentru că ele vor să bea.
  • Sinjoro Petro kaj lia edzino tre amas miajn infanojn; mi ankaŭ tre amas iliajn infanojn. - Domnul Petro și soția lui îi iubesc foarte mult pe copiii mei. Și eu îi iubec foarte mult pe copiii lor.

În unele limbi, se folosește uneori pronumele ili (ea) în oameni nedefiniți. În Esperanto trebuie să foloească oni .

Oni

Oni (se) și onia ("se" posesiv) sunt pronumele nedeterminate care se folosesc atunci când se vorbește despre orice persoană, despre multe sau unele persoane necunoscute, dacă nu este de Importanță, despre care persoane este vorba și asemănător. Oni stă/este de obicei la singular, dar poate sta/fi și la plural. Oni nu indică deloc sexul:

  • En malbona vetero oni povas facile malvarmumi. - Când e vreme urâtă, poți răci ușor.
  • Kiam oni estas riĉa (aŭ riĉaj), oni havas multajn amikojn. - Când ești bogat, ai mulți prieteni.
  • Oni diras, ke la vero ĉiam venkas. - Se spune că adevărul învinge mereu.
  • Kun bruo oni malfermis la pordegon, kaj la kaleŝo enveturis en la korton. - Cu gălăgie/zgomot s-a deschis ușa și caleașca/trăsura a intrat în curte.
  • Oni tiel malhelpis al mi, ke mi malbonigis mian tutan laboron. - M-a jenat/împiedicat așa de mult , că mi-am înrăutățit toată munca.
  • La malpura aero malsanigas onin. - Aerul poluat/necurat te îmbolnăvește.
  • Kiam oni venas al tiu urbo, oni devas atenti pri la krimuloj. Ili kapablas ŝteli eĉ oniajn vestaĵojn. - Când se vine în acest oraș, ar trebui să acorzi atenție criminalilor. Ei sunt capabili să fure chiar hainele .
  • Ne kritiku onin, ĉar oni povas ankaŭ vin kritiki. - Nu-l judeca pe altul, căci poți să fi și tu judecat.

În practică, rareori se întâmplă/apare cazul ca onin și onia să poată fi folosite. Din cauza acestei rarități, aceste forme sunt resimțite /trec drept ciudate și unii evită utilizarea lor, chiar dacă ar putea fi de ajutor.

Si

Si și sia sunt pronume speciale de persoana a 3-a care ar trebui folosite în anumite cazuri în loc de pronumele obișnuite de persoana a 3-a. Si stă, în funcție de ceea ce întruchipează, uneori la singular, uneori la plural. Si nu indică nici un gen.

Deseori se intâmplă ca acest lucru, care preia rolul unui subiect, apare și într-un alt rol în aceeași propoziție. Dacă subiectul este mi, ni sau vi (sau ci

  • Mi lavas min. - Eu mă spăl.

    Cei doi mis sunt aceleași persoane.

  • Mi vidas mian fraton. - Eu îl văd pe fratele meu.

    Mi (eu) și mia (pe al meu) arată/indică aceeași persoană.

  • Ni lavas nin. - Noi ne spălăm.

    Cei doi nis sunt aceeași persoană.

  • Ni vidas niajn fratojn. - Noi vedem pe frații noștri.

    Ni (noi) și nia (ale noastre/ai npștri) indică/arată aceleași persoane.

  • Vi lavas vin. - Tu te speli./voi vă spălați.

    Cele două sunt aceleași persoane vis.

  • Vi vidas viajn fratojn. - Tu vezi pe frații tăi./Voi vedeți pe frații voștri.

    Vi (tu/voi) și via (a ta/a voastră) indică asupra aceeași(aceleași) persoană(e).

Dar dacă subiectul este la a treia persoană (nici vorbitorul, nici cel adresat), atunci si ar trebui să fie folosit pentru un alt rol. Dacă, de exemplu, se folosește li atât ca subiect, precum și într-un alt rol, atunci este vorba indispensabil de doi bărbați diferiți. Același lucru este valabil și pentru ŝi, ĝi și ili:

  • Ŝi lavas ŝin. - Ea o spală.

    Un bărbat spală o altă femeie.

  • Ŝi lavas sin. - Ea se spală.

    O femeie își spală propriul corp. Ŝi (ea) și sin (se) arată/indică aceeași persoană.

  • Ŝi vidas ŝian patrinon. - Ea o vede pe mama ei.

    O femeie o vede pe mama unei alte femei.

  • Ŝi vidas sian patrinon. - Ea o vede pe mama ei.

    O femeie o vede pe propria mamă.

  • La virino serĉas ŝian filon. - Femeia îl caută pe fiul ei.

    Femeia caută pe fiul unei alte femei.

  • La virino serĉas sian filon. - Femeia caută pe fiul ei.

    O femeie îl caută pe propriul fiu.

  • Li lavas lin. - El îl spală.

    Un bărbat spală pe/un alt bărbat.

  • Li lavas sin. - El se spală.

    Un om își spală propriul corp.Li (el) și sin (sich) indică/arată asupra aceeași persoană.

  • Ĝi lavas ĝin. - El se spală.

    Un animal spală un alt animal ( sau un obiect).

  • Ĝi lavas sin. - El se spală.

    Un animal își spală propriul corp. Ĝi (el) și sin (se) arată același animal.

  • La hundo ludas per sia pilko. - Câinele se joacă cu mingea lui.

    Câinele se joacă cu propria minge.

  • Ili lavas ilin. - Ei le spală.

    Un grup de persoane sau animale spală un alt grup.

  • Ili lavas sin. - Ei se spală.

    Un grup spală propriul corp. Ili și sin indică asupra aceluiași corp.

  • La naĝintoj ne trovas siajn vestaĵojn. - Înotătorii nu-și găsesc hainele.

    Înotătorii nu-și găsesc propriile haine.

  • Oni ne forgesas facile sian unuan amon. - Nu se uita ușor marea lui iubire.

9.7.1 Si nu poate fi subiect.

Si nu poate fi niciodată el însuși un subiect, nici măcar o parte a unui subiect, pentru că/deoarece si ar fi întruchipat el însuși. Nici sia nu poate fi parte a subiectului. Aceste propoziții nu sunt posibile: Si manĝas. Mi kaj si dancas. Petro kaj si fiŝkaptas. Mia kaj sia fratoj estas samklasanoj. Sia edzino estis kisata de li. Deci, nu spune: Karlo kaj sia frato promenas en la parko.Când s-ar spune aceste propoziții, s-ar intenționa să întruchipeze probabil sia ar trebui Karlo, dar subiectul nu este Karlo, ci Karlo kaj sia frato. Spune: Karlo kaj lia frato promenas en la parko. Cu toate acestea, se poate folosi si dacă se schimbă propoziția după cum urmează: Karlo kun sia frato promenas en la parko.Acum subiectul esteKarlo și sia întruchipează în mod corect pe Karlo. Partea de propoziție kun sia frato nu este o parte a subiectului, ci o indicație kun.

Si in propoziția pasivă

1}Si și sia reprezintă subiectul gramatical. Acest lucru este valabil și în propozițiile pasive, deși subiectul gramatical în/din aceste propoziții nu este agentul:

  • Ŝi estas amata de siaj instruistinoj. - Ea este iubită de către profesoara ei.
  • Karlo estis akompanata de Petro al sia domo. = ...al la domo de Karlo. - Karl este însoțit de Petro la casa lui. =... în casa lui Karl.
  • Karlo estis akompanata de Petro al lia domo. = ...al la domo de Petro. - Karl este insoțit de Petro la casa lui. = ...în casa lui Petro.
  • Li sendas leteron al sia kuzo.Letero estas sendata de li al lia (propra) kuzo. - El trimite o scrisoare vărului lui. → O scrisoare este trimisă de le vărului lui (propriu).

    În propoziția pasivă nu se poate spune al sia kuzo, căci atunci ar fi fost vorba despre văr.

Propoziția subordonată

Predicatul subordonatei posedă/are propriul subiect. Dacă se folosește si(a) în propoziția subordonată, ar trebui să întruchipeze mereu subiectul subordonatei, dar niciodată subiectul propoziției principale:

  • Elizabeto rigardis la viron, kiu kombis al si la harojn. - Elisabeth îl vede pe bărbatul care își pieptăna părul.

    Bărbatul și-a pieptat propriul păr (nu al Elisabethei). Si reprezintă subiectul lui kombis, și anume kiu (și kiu întruchipează/reprezintă omul).

  • Karlo kaj Petro diris, ke la infanoj jam vestis sin. - Karl și Petro au spus că copiii s-au îmbrăcat deja.

    Copiii au îmbrăcat propriul corp ( nu pe cele ale lui Karl sau Petro)

  • Li vidis, ke la hundo ludas per sia pilko. - El a văzut că câinele se juca cu mingea lui.

    Mingea aparține câinelui (subiectului propoziției secundare/subordonate).

  • Abimeleĥ, la reĝo de la Filiŝtoj, rigardis tra la fenestro, kaj vidis, ke Isaak amuziĝas kun sia edzino Rebeka. - Abimeleĥ, regele lui Filistinilor, se uita pe fereastră, și vedea, că Isaak se amuza cu soția lui Rebeka.

    Rebeka este soția lui Issak (subiectul lui amuziĝas), nu Abimeleĥs (subiectul lui vidis). Dacă era soția lui Abimeleĥs , ar fi spus lia edzino.

  • Mia avo diris, ke li tre amis sian patrinon. - Bunicul meu spunea că el a iubit-o foarte mult pe mama lui.

    Sian reprezintă subiectul lui amis, li, care poate fi identic/același cu mia avo, dar poate fi și un alt bărbat/om.

Si nu poate fi un subiect. De asemenea, nu este posibil să se utilizeze si ca un subiect al propoziției subordonate sau ca parte a subiectului propoziției subordonate, că nu trebuie să reprezinte subiectul propoziției prinicipalesi. Nu este posibilă: Karlo diris, ke si venos morgaŭ. Și nici: Karlo diris, ke sia frato venos morgaŭ. Si în propoziția subordonată intruchipează întotdeauna subiectul propoziției subordonate însăși: Karlo diris, ke li venos... / ke lia frato venos... Nici nu este posibil să: Ŝi sentis, ke pluvas sur sin. Ar trebui să se spună: Ŝi sentis, ke pluvas sur ŝin.

participii cu terminația A sunt așa numite propoziții secundare:

  • Li ekvidis la anĝelon de la Eternulo, starantan sur la vojo kun elingigita glavo en sia mano. - El l-a zărit pe îngerul Domn care stătea cu o sabie scoasă din teacă în mâna lui pe drum.

    Îngerul era în poziție verticala cu o sabie în mâna lui.

  • Karlo promenis kun virino vestita per sia plej bela vesto. - Karlo se plimba cu o doamnă/femeie, îmbrăcată cu cea mai frumoasă rochie a ei.

    Ea era îmbrăcată cu cea mai frumoasa îmbrăcăminte a ei.

De asemenea, expresiile de comparație introduse de/prin kiel sau ol, sunt propoziții subordonate/secundare, ca să spunem așa. Si în cadrul acestei expresii de comparație intenționează/trebuie să întruchipeze subiectul verbului omis:

  • Ŝi amas lin kiel sin mem. - Ea îl iubește ca pe ea însăși.

    Ea îl iubește cum se iubește pe sine însăși.

  • Ŝi estas tiel saĝa kiel ŝia fratino. - Ea e la fel de ințeleaptă cum e sora ei.

    Și sora ei este ințeleaptă.

  • Li punis ilin same kiel siajn fratojn. - El l-a pedepsit la fel ca pe fratele lui.

    El i-a pedepsit și pe frații lui.

  • Ŝi amas lin pli ol sin mem. - Ea îl iubește mai mult decât pe sine însăși.

    Ea îl iubește mai mult decât se iubește pe sine însăși.

  • Li estas pli aĝa ol lia frato. - El este mai mare decât fratele lui.

    Fratele lui este mare (dar mai puțin ).

Completări sau adăugiri complexe ale substantivului pot fi considerate ca o propoziție subordonată cu un verb omis. si poate apoi să întruchipeze subiectul verbului omis. Acest subiect este mereu/întotdeauna identic precedentul substantiv. Folosirea acestor fraze este totuși neunitară/inegală:

  • Ili vizitis muzeon faman pro siaj belaj pentraĵoj. = ...muzeon, kiu estas fama pro siaj belaj pentraĵoj. - Ei vizitau un muzeu celebru pentru frumoasele lui tablouri. = ...un muzeu, care este cunoscut pentru tablourile lui frumoase.

    Tablourile aparțin muzeului.

  • Picasso vizitis muzeon faman pro liaj pentraĵoj. = ...muzeon, kiu estas fama pro liaj pentraĵoj. - Picasso a vizitat un muzeu celebru pentru tablourile lui. = ... un muzeu, care este celebru pentru tablourile lui.

    Tablourile sunt de Picasso.

  • Ŝi vidis soldaton kun sia pafilo en la mano. = ...soldaton, kiu staris kun sia pafilo en la mano. - Ea a vazut un soldat cu arma sa în mână = pe un soldat care stă cu arma sa in mână.

Infinitiv

Dacă se foloseștesi (sei) împreună cu verbe la infinitiv, si reprezintă subiectul infinitivului.

  • Ĉiu homo devas zorgi pri si mem. - Toți oamenii trebuie să-și poarte singuri de grijă.

    Si este pentru subiectul lui zorgi (a avea grijă. Este identic cu subiectul lui devas (a trebui).

  • La sinjoro ordonis al la servisto vesti sin. - Domnul/Stăpânul i-a ordonat servitorului să se îmbrace.

    Subiectul vesti (a îmbrăca) este la servisto (servitorul). Sin întruchipează/este servitorul.

  • La sinjoro ordonis al la servisto vesti lin. - Stăpânul i-a comandat servitorului să-l îmbrace.

    Servitorul nu trebuie să se îmbrace el însuși, ci pe un alt bărbat, cel mai probabil pe domnul.

Dacă subiectul infinitivului nu apare in propoziție și dacă nu este important, se incorporează în mod normal subiectul predicatuluisi:

  • La reĝo sendis voki sian kuraciston. - Regele a ordonat să vină/să-l cheme pe medicul lui.

    Subiectul lui voki (a ordona) nu apare în propoziție și nu este important. De aceea poate întruchipa sia regele. Se tratează sendis voki precum un verb cu doar un subiect, regele.

  • La reĝo sendis la serviston voki lian kuraciston. - Regele a ordonat servitorului să-l cheme oe medicul său.

    Aici apare subiectul (servitorul) lui voki. Dacă s-ar fi spus sian kuraciston servitorul ar fi trebui să-l cheme pe propriul lui medic și nu pe cel al regelui.

Substantivul actiunii ( Nomen actionis)

Când un substantiv se referă univoc/în mod clar la o acțiune și atunci când subiectul acestei acțiuni este prezent, si ar trebui în mod normal să personifice acest subiect. Cu toate acestea, regulile nu sunt fixe:

  • Petro pacience aŭskultis la plendadon de Karlo pri ĉiuj siaj problemoj. - Petro asculta răbdător plângerile lui Karlo despre problemele lui (ale lui Karlo).

    Karlo se plângea de toate problemele lui proprii/personale. Sunt problemele lui Karlo (subiectul lui plendado), și nu ale lui Petro (subiectul lui aŭskultis).

Dacă sia stă în fața unui substantiv al acțiunii decât articolul acestuia, el întruchipează mereu subiectul predicatului:

  • Karlo rakontis al Eva pri sia vojaĝo al Azio. - Karl îi povestea Evei despre propria excursie în Asia.

    Karl călătorea în Asia.

  • Karlo demandis al Eva pri ŝia vojaĝo al Eŭropo. - Karl a intrebat-o pe Eva despre călătoria ei (a Evei) în Europa.

    Eva călătorea în Europa.

Si(a) în expresii fixe/stabile

În unele expresii fixe nu urmează si(a) în regulile obișnuite:

  • siatempe = "în timpul, în timpul respectiv, la timpul lui". Dacă siatempe are acest sens special, se spune mereu siatempe independent de subiect: Mi volis siatempe proponi regulon. (Eu voiam să propun o regulă la timpul ei.) Tiam mi donos al via lando pluvon siatempe. (Apoi voi da ploaie țării tale la timpul ei.)
  • Substantiv + en si = "... așa cum este, în sine". Când este vorba de acest sens special/deosebit, se folosește si chiar dacă lucrul/obiectul respectiv nu este subiectul: Se oni rigardas la aferon en si, oni vidas... = Se oni rigardas la aferon tia, kia ĝi estas... (Dacă te uiți la lucrul în sine, se vede/vezi/lumea vede ...)
Înapoi mai sus