Mergi la conținut

Un verb cu una dintre terminațiile I, AS, IS, OS, US sau U este un verb. Un verb descrie realizarea unei acțiuni sau existența unei stări.

  • Un verb finit (Finitiv) este un verb cu una dintre terminațiile AS, IS, OS, US și U. Un asemenea verb are rol de predicat al unei propoziții.
  • Un Infinitiv este un verb cuI-terminație. Un asemenea verb nu are funcție de predicat, dar poate avea diferite alte funcții în propoziție.

Verbe finite

Există trei moduri verbale finite: Indicativ, Volitiv (Imperativ) și Condițional.

Indicativ

Indicativul este un mod care descrie acțiuni și stări reale. La indicativ trebuie să se facă diferența între două timpuri: Prezent, Preterit și Viitor.

Prezent: Terminație AS

Un verb la prezent, așadar cu o terminație AS, arată/indică faptul că acțiunea sau starea/condiția sunt reale și că a început dar nu este încă încheiată/finalizată. Aceasta înseamnă că acțiunea sau starea au loc chiar acum, sau că se întâmplă în mod obișnuit sau că un lucru este întotdeauna valabil:

  • laboras = Acțiunea "a munci" a început, dar nu s-a terminat.
  • estas = Starea "a fi" a început, dar nu s-a terminat.
  • Mi sidas sur seĝo. - Eu stau pe un scaun.

    Șederea este reală și prezentă.

  • Mi estas advokato. - Eu sunt avocat.

    Profesia este actuală și prezentă.

  • Kvar kaj dek ok faras dudek du. - Patru și optsprezece fac douăzeci și doi.

    Asta e valabil mereu.

  • Nun mi legas. - Acum citesc eu.

    Lectura/cititul are într-adevăr loc acum.

  • Hodiaŭ mi studas Esperanton. - Acum eu studiez Esperanto.

    Poate că eu nu studiez în momentul afirmației/enunțului, dar am început astăzi și nu am terminat încă studiul.

  • En la vintro oni hejtas la fornojn. - Iarna se încălzesc sobele.

    Acest lucru se intâmplă în fiecare iarnă, înainte și în viitor.

  • Mi loĝas ĉi tie tri jarojn. - Eu locuiesc aici trei ani.

    Șederea mea a durat deja trei ani, durează și acum.

Ocazional, se folosește timpul AS în povestiri pentru istorie, ca timp al narațiunii. Acest stil particular poate însufleți narațiunea:

  • Ne suspektante ion li iradis tra la arbaro. Subite eksonas pafo. - Fără să bănuiască nimic el mergea prin pădure. Brusc s-a auzit o împușcătură.

    Mai întâi/În primul rând, naratorul folosește preteritul pentru trecut, dar apoi îl împinge în prezent, astfel încât ascultătorul sau cititorul să aibă impresia că este prezent pentru a putea auzi împușcătura.

Preterit: Terminația IS

Un verb la preterit, adică cu o terminație IS, indică faptul că acțiunea sau condiția sunt reale, dar a avut loc cândva înainte de momentul enunțului/declarației. În mod normal, acțiunea sau starea/condiția sunt deja finalizate:

  • laboris = Acțiunea "a munci" s-a petrecut înainte.
  • estis = Starea "a fi " s-a petrecut înainte.
  • Mi sidis tiam sur seĝo. - Eu ședeam (atunci) pe un scaun.

    Statul pe scaun a avut loc într-adevăr în acest timp trecut.

  • Mi estis knabo. - Eu eram un băiat.

    Faptul de a fi un băiat era real în trecutul respectiv.

  • Hieraŭ mi renkontis vian filon, kaj li ĝentile salutis min. - Ieri l-am întâlnit pe fiul tău și el m-a salutat prietenește.
  • Mi loĝis ĉi tie tri jarojn. - Eu locuiam aici trei ani.

    Șederea(în locuință) mea a durat trei ani, dar nu mai este cazul

Dacă se vrea să se exprime subtilități din trecut, se pot folosi diferite cuvinte suplimentare, dar formele verbale compuse. Aproape intotdeauna insa, este suficient preteritul simplu.

Ocazional, se văd că formele IS care descriu ceva vor fi îndeplinite în viitor. Este greșit. Utilizează formularul OS sau, dacă s-ar dori să fiți foarte exact, estos ... inta. Așa că nu spune: Mi venos al vi, kiam mi finis mian taskon. (Voi veni la tine când termin tema) * Spune:Mi venos al vi, (post) kiam mi finos mian taskon. (Voi veni la tine după ce / și mi-am terminat tema/sarcina [literal: [post kiam] [Notă: de obicei, se neglijează viitorul în germană și se spune în schimb: Eu vin la tine când mi-am termin tema/sarcina.]) Sau: Mi venos al vi, kiam mi estos fininta mian taskon. (Voi veni la tine când îmi voi fi terminat tema/sarcina.)

Viitor: Terminație OS

Un verb la viitor, adică un verb care se termină cu termniația OS, indică faptul că acțiunea sau starea nu au început încă în momentul enunțului/afirmației. Desigur, viitorul este mereu incert, dar timpul viitor indică faptul că vorbitorul crede că lucrurile se vor întâmpla într-adevăr:

  • laboros = Acțiunea "a munci" nu a început, dar va începe.
  • estos = Starea "a fi" nu a început, dar va începe după un anumit timp.
  • Mi sidos poste sur seĝo. - Eu voi sta apoi pe un scaun.

    Șederea s-a întâmplat într-adevăr mai târziu.

  • Mi estos riĉulo. - Eu voi fi bogat.

    A fi bogat este o stare care va fi în viitor.

  • Mi rakontos al vi historion. - Îți voi spune/povesti o istorie.

    Povestirea încă nu a început.

  • Morgaŭ estos dimanĉo. - Mâine va fi duminică.
  • Mi loĝos ĉi tie tri jarojn. - Eu voi locui aici timp de trei ani.

    Șederea mea nu a început, dar când va începe, va dura într-adevăr trei ani.

Volitiv (Imperativ): Terminația U

Un verb la volitiv, care se termină în U, indică faptul că acțiunea sau starea nu sunt reale, ci de dorit, voită, comandată sau dorită. Volitivul nu indică timpul acțiunii, însă acțiunea are loc, de obicei, în viitor:

  • laboru = Acțiunea "a munci" este dorită, cerută, ordonată sau vizată.
  • estu = Acțiunea "a fi" este dorită, cerută, ordonată sau vizată.
  • Sidu sur seĝo! - Șezi pe un scaun! (= Așează-te...)

    Comandă sau rugăminte

  • Estu viro! - Fi un bărbat!

    Comandă sau rugăminte

  • Ludoviko, donu al mi panon. - Ludovic, dă-mi pâine.
  • Ni legu la unuan ĉapitron. - Să citim primul capitol.

    Expresia unei dorințe.

  • Ĉu ni iru al la dancejo? - Să mergem la un local de dans?

    O întrebare privind voința. Cu toate acestea, sensul real al unei asemenea/ astfel de propoziții este, de obicei, o propunere politicoasă. Compară cu cererile politicoase de mai jos.

La Volitiv se omite foarte des subiectul, dacă este pronumele vi: Venu tuj! = Vi venu tuj! Dar această omisiune este posibilă numai în propoziția principală, nu în propoziția subordonată.

Volitiv în propozițiile ke

Volitivul este folosit în ke propoziții dacă propoziția principală exprimă o voință, un scop, o opinie sau ceva asemănător:

  • Mi volas, ke vi laboru. - Aș dori ca tu să muncești.

    Acțiunea de a munci/lucra este dorită.

  • Li petas, ke mi estu atenta. - El roagă ca eu să fiu atent.
  • Estas necese, ke ni nun unu fojon por ĉiam faru finon al tiu ĉi stato. - Este necesar ca noi să terminăm această stare acum pentru totdeauna.

Rugăminte prietenoasă

Pentru a-și exprima voința mai prietenos, folosește cuvântul bonvolu cu infinitivul. Se poate folosi și o altă expresie prietenoasă, cum ar fi mi petas sau similară:

  • Bonvolu sidi ĉi tie! = Sidu ĉi tie, mi petas! - Te rog, așează-te aici! = Eu te rog să te așezi aici!
  • Bonvolu fermi tiun ĉi fenestron! = Fermu la fenestron, mi petas! - Fi așa bun și închide această fereastră! = Închide, te rog, fereastra!

Nu folosi în niciuncaz forma dublă U. Nu spune: Bonvolu sidu....

Notă/observație: Unele utilizează bonvole ... U în schimb, de exemplu: Bonvole sidu ĉi tie! (Te rog , așează-te aici!) , Aceasta este o alternativă destul de logică, dar nici obișnuită, nici tradițională.

Condițional : terminația US

Un verb condițional, așadar un verb cu o terminație US, se folosește pentru acțiuni sau stări nereale, imaginare sau fantastice.

  • laborus = Acțiunea "a munci" se prezintă
  • estus = Acțiunea "a fi" se prezintă
  • Se mi estus riĉa, mi ne laborus. - Dacă aș fi fost bogat, nu aș fi muncit.

    Este vorba de o stare nereală, închipuită și acțiune.

  • Se mi estus sana, mi estus feliĉa. - Dacă aș fi fost sănătos, aș fi fost fericit.
  • Se mi nur loĝus en palaco! - Dacă aș fi locuit într-un palat.

    Eu îmi doresc foarte mult să locuiesc într-un palat, dar eu știu că nu este posibil, că este pură fantezie.

  • Mi ne farus la eraron, se li antaŭe dirus al mi la veron. - Eu nu aș face greșeala (nu aș fi făcut greșeala), dacă mi-ar fi spus înainte adevărul.

    Atât farus cât și dirus vorbesc aici de acțiuni imagianre în trecut. Dacă s-ar dori, se poate calrifica trecutul prin estus dirinta.

Se folosește și condiționalul, pentru a exprima rugămintea sau dorințe:

  • Mi dezirus aĉeti kelkajn aferojn. - Aș cumăra cu plăcere câteva lucruri.

    O dorință reală, dar prezentat politicos.

  • Ĉu mi povus havi la skribilon? - Aș putea avea un stilou?

    Foarte politicoasă, blândă rugăminte

  • Ĉu vi bonvolus paroli iom pli silente? - Ai putea fi așa drăguț să vorbești ceva mai încet?

    Foarte politicoasă, blândă rugăminte

Condiționalul este adesea folosit cu cuvântul elementar se care indică o condiție, dar se nu necesită neapărat condiționarea. Totul depinde de conținut. Dacă este vorba clar imaginație, folosește US, dar dacă acțiunea sau starea/condiția sunt reale, utilizează indicativul:

  • Se li estus ĉi tie, li certe mirus pri la malordo. - Dacă el ar fi fost aici, s-ar mira/minuna cu siguranță despre dezordine.

    Se știe că el nu este aici, dar dacă ar fi fost, s-ar fi minunat și el.

  • Se li estas ĉi tie, li certe miras pri la malordo. - Dacă el este aici, se minunează cu siguranță de dezordine.

    Nu se știe dacă el este aici, dar e foarte posibil. Dacă este efectiv/într-adevăr cazul, și el este uimit.

În unele limbi se folosește forma verbală pentru condițional și pentru ceva, ceea ce a fost prevăzut cândva. Aceasta exprimă Esperanto prin forme verbale compuse: estis ...onta oder estis ...ota.

Infinitiv

Verbele cu terminația I numesc doar o singură acțiune sau o /starecondiție. Ele nu indică dacă aceasta este vorba de o realitate, o manifestare a voinței sau imaginației. De asemenea, nu indică timpul. Infinitivul este considerat în mod tradițional forma de bază a verbului. Prin urmare, verbele apar în dicționare la forma de infinitiv.

Infinitivul este adesea similar cu un substantiv care descrie acțiunea: labori (a lucra/a munci) = conceptul de trabă de rezolvat/ muncă; esti (a fi) = conceptul de a fi/ființă. Există totuși o diferență.

Infinitivul este în propoziție parte componentă a acelor roluri care în mod normal au o parte de propoziție de substantiv: subiect, complement/obiect, indicare/specificare Morti pro la patrujo estas agrable. (Plăcut este să mori pentru Patrie.) Malbonaj infanoj amas turmenti bestojn.(Copiii răi chinuie animale cu plăcere.) Kiu kuraĝas rajdi sur leono? ((Cine se încumetă/îndrăznește să călărească un leu?))

Ocazional, un infinitiv poate avea chiar și o prepoziție in față: Unu fajrero estas sufiĉa, por eksplodigi pulvon. (O scânteie este suficientă pentru a detona/a face să explodeze pulberea (neagră)). Cu toate acestea, infinitivul nu poate avea niciodată terminații N sau J.

Infinitivul poate avea un complement direct, o indicație, samd, la fel ca un verb predicativ. De aceea infinitivul este totuși, un verb:

  • manĝi rapide - a mânca repede

    Infinitivul are complement de mod sub formă de adverb.

  • poste manĝi - a mânca după aceea

    Infinitivul are un complement de timp sub formă de adverb.

  • manĝi pomon - a mânca un măr

    Infinitivul are un complement direct.

Cu toate acestea, infinitivul nu poate avea propriul lui subiect (gramatical). Nu este posibil să spunem .. mi manĝi (*eu a mânca*), la knabino esti (*fata a fi*) sau similar. De cele mai multe ori, cu toate acestea, există un subiect omis: subiect de conținut/fond .

Multe (dar nu toate) infinitive sunt parcă propoziții prescurtate ke:

  • Mi ĝojas vin vidi! = Mi ĝojas, ke mi vin vidas! - Eu mă bucur să te văd! = Eu mă bucur, că eu te văd!
  • Mi vidis la knabon kuri. = Mi vidis, ke la knabo kuras. - Eu îl vâd pe băiat alergând. = Eu văd că băiatul aleargă.

Infinitiv ca subiect

Un infinitiv poate fi subiect în propoziție, când vrea să se spună cum este acțiunea exprimată de infinitiv. Cel mai frecvent predicatul este o formă de esti:

  • Resti kun leono estas danĝere. - E periculos să stai/rămâi cu un leu.

    Ceea ce este periculos este acțiunea resti kun leono. Danĝere este un predicat pentru resti. Are terminația E, pentru că descrie un verb.

  • Kritiki estas facile, fari [estas] malfacile. - Să critici e ușor, să faci [este] greu.

    Ceea ce este ușor, este acțiunea kritiki. Ceea ce este dificil, este acțiunea a face.

Infinitiv în legătură cu un verb predicativ

Infinitivul se folosește adesea împreună cu un verb predicativ, de care el depinde:

  • Mi povas kuri. - Eu pot alerga.
  • Li volis veni. - El voia să vină.
  • Ili devis cedi. - Ei au trebuit să cedeze.
  • En varmega tago mi amas promeni en arbaro....amas promenon... - Într-o zi foarte călduroasă iubesc/îmi place să mă plimb în pădure. ≈ ...îmi place plimbarea...
  • Ŝi komencis senti doloron kaj rigidiĝon.Ŝi komencis sentadon de doloro... - Ea a început să simtă durere și rigiditate. ≈ Ea incepea să resimtă durerea...
  • Li ŝajnis subite kompreni. = Li ŝajnis subite komprenanta... - Părea brusc să înțeleagă.

    Infinitivul este un predicativ al subiectului li.

  • Nun ili ĉiuj iris dormi. = ...iris por dormi. - Acum mergeau toți să doarmă.= mergeau toți să doarmă.

    Dacă infinitivul are rol de complement introdus de por, e lasă alături în mod normal prepoziția por.

  • Ŝi tuj kuris bati ŝin. = ...kuris por bati ŝin. - Ea gonea imediat, ca să-i bată. = ... gonea imediat cu scopul de a-i bate.
  • Kaj vi ne hontas fanfaroni per ĉi tio?...hontas pri fanfaronado... - Și ție nu-ți e rușine să te lauzi cu asta? ≈ ... nu te rușinezi pentru laudă ...

    Când un infinitiv joacă rolul unui complement, prepoziția pri cade în mod frecvent.

  • Feliĉe mi sukcesis ekbruligi la fajron....sukcesis pri ekbruligado de la fajro. - Din fericire am reușit să prind focul. ≈ ...a reușit aprinderea focului.

În exemplele precedente, subiectul conținut al infinitivului este același cu subiectul verbului predicativ. În unele cazuri, infinitivul are un alt subiect/subiect diferit de predicat.

Unele predicate arată o acțiune care dorește să influențeze acțiunea unei alte persoane (sau al unui lucru). Aceste verbe sunt, de exemplu, (mal)permesi, ordoni, doni, destini, peti, instrui, instrukcii, devigi, lasi, inviti, voki, sendi, (mal)konsili, komandi, konvinki, persvadi, memorigi und (mal)rekomendi. Persoana (sau lucrul) afectată apare în astfel de verbe ca o indicație al sau o indicație N. Când un infinitiv apare în comun cu acest verb, subiectul conținut/principal al infinitivului este persoana influențată/ sau obiectul influențat/afectat:

  • Mi malpermesis al li fari tion. - Eu i-am interzis lui să facă asta/acest lucru.

    Subiectul lui fari este li.

  • Ili ordonis al mi veni antaŭ la vesperiĝo. - Ei mi-au ordonat să vin înainte de amurg/înserare.

    Subiectul lui veni este mi.

  • La reĝo Aĥaŝveroŝ ordonis venigi al li la reĝinon Vaŝti. - Regele Ahasveros a ordonat să vină la ei regina Vashti.

    Subiectul lui venigi sunt acelea, cărora le ordona regele. Ele se subînțeleg, dar pot apărea ca un complement introdus ca al: ...ordonis al iuj venigi...

  • Mi petas vin trinki. = Mi petas vin, ke vi trinku. - Te rog să bei. = Te rog, ca tu să bei.

Verbul promesi (a promite) nu aparține acestui grup: Mi promesis al li veni al la festo. (Eu i-am promis să vin la petrecere/sărbătoare.) = Mi promesis al li, ke mi venos al la festo. (Eu i-am promis, că eu voi veni la sărbătoare.) Subiectul conținut veni este subiectul verbului predicativ.

Când verbul principal (predicatul) este o formă de vidi, aŭdi, senti, imagi sau un verb similar, poate avea un infinitiv care este predikativo complementul predicatului. Apoi, acest complement este subiectul real al infinitivului:

  • Mi vidis la knabon kuri. - Eu l-am văzut pe băiat alergând.

    Kuri predicatul lui la knabon, complementul direct luividis. Subiectul lui kuri este la knabo. = Mi vidis la knabon kuranta. (Eu l-am văzut pe băiat alergănd.) Mi vidis, ke la knabo kuras. (Eu am văzut, că băiatul alerga.)

  • Mi hodiaŭ matene vidis danci miajn knabinojn. - Eu am văzut azi dimineață pe fetele mele dansând.

    Fetele dansau.

Infinitivul ca un complement

Un infinitiv poate fi o completare/complement (supliment) la un substantiv sau adjectiv (de cele mai multe ori descriptiv al acțiunii):

  • Forte min doloras la nepovado helpi vin sur via malfacila vojo. = Forte min doloras, ke mi ne povas helpi vin... - Mă doare mult incapacitatea/că nu pot să vă ajut pe calea ta dificilă/nu ușoară. = Mă doare foarte mult faptul că nu te pot ajuta ...
  • Mi ricevas grandan deziron edziĝi. = Mi ekdeziregas edziĝi. - Eu aveam mare dorință să mă căsătoresc. = Eu vreau neapărat să mă căsătoresc.
  • Lia propono elekti novan prezidanton ne estis akceptita. - Propunerea lui de a alege un nou președinte, nu a fost acceptată.
  • Vi havis nenian rajton paroli al mi en tia maniero. - Nu aveai niciun fel de drept să vorbești în așa fel cu mine.
  • Ŝi ricevis la taskon trovi trinkaĵon. = ...la taskon, ke ŝi trovu trinkaĵon. - Ea a primit tema/sarcina să găsească o băutură. = sarcina, ca ea să găsească o băutură.
  • Mi estas kapabla instrui nur la francan lingvon. ...kapablas instrui... - Acum sunt in situația de a preda franceaza. = pot preda...
  • Mi estas preta iri por vi piede al la fino de la mondo. - Sunt pregătit pentru tine să merg pe joc până la capătul pământului.

Infinitiv cu prepoziții

În mod normal, nu se caracterizează rolul de propoziție al infinitivului, ci se lasă în context. Totuși/Cu toate acestea, uneori este necesar să se exprime rolul de propoziție al infinitivului printr-o prepoziție. Din toate prepozițiile, numaipor, anstataŭ și krom sunt acceptate în mod tradițional înainte de infinitiv. Sen se folosește/este folosit din ce în ce mai des înainte de infinitiv.

  • Ni ĉiuj kunvenis, por priparoli tre gravan aferon. - Noi am venit toți împreună pentru a discuta o chestiune/afacere foarte importantă.

    Se utilizează por + infinitiv mai ales atunci când infinitivul are același subiect ca predicatul. Dacă cele două subiecte sunt diferite, se folosește de cele mai multe ori un infinitiv fără prepoziție: Ŝi invitis min trinki kafon. (Ea m-a invitat să beau cafea.) = ...por ke mi trinku kafon. (... ca să beau cafea.) După verbe de mișcare ca iri și kuri se preferă un infinitiv fără por, chiar dacă cele două subiecte sunt la fel: Mi iros ripozi. Mă duc să mă odihnesc.= Mi iros por ripozi. (Eu voi merge să mă odihnesc.)

  • Ĉi tie ne ekzistas akvo por trinki.Ĉi tie ne ekzistas trinkebla/trinkota akvo. - Aici nu există apă de băut.≈ Aici nu există apă potabilă.

    Dacă un infinitiv este o completare la un substantiv, por se folosește/este folosit independent de subiectul de conținut/fond.

  • En la domo estas jam nenio por manĝi. - În casă nu mai e deja nimic de mâncat.
  • La aliaj anasoj preferis naĝadi en la kanaloj, anstataŭ viziti ŝin. - Celelalte rațe preferau să se scalde în canale în loc să le viziteze.
  • Vi nenion povas fari krom kunbati viajn dentojn. - Nu poți face nimic decât să-ți zgâlțâi dinții.
  • Ne ekzistas alia bono por la homo, krom manĝi kaj trinki. - Nu există nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea.
  • Tion mi ne povus fari sen detrui mian reputacion. = ...sen detruo de mia reputacio / ... ne detruante mian reputacion. - Nu aș putea face asta fără să-mi distrug reputația. = ... fără distrugerea reputației mele / ... * ne-mi distrugându-mi reputația *.
  • Sen manĝi kaj trinki oni ne povas vivi. = Sen manĝado kaj trinkado... - Nu se poate trăi fără mâncare și băutură. = Fără hrană și băutură ...

Între antaü și un infinitiv se pune o particulă de comparație ol:

  • Oni devas iri longan distancon, antaŭ ol veni al la rivero. = ...antaŭ ol oni venas al la rivero. - Trebuie să parcurgi o lungă distanță, *înainte de a ajunge/veni la râu*. = ... înainte de a se ajunge la râu.
  • Antaŭ ol foriri li ŝlosis la pordon. = Antaŭ ol li foriris... - *Înainte de a pleca* el a închis ușa. = Înainte ca el să plece, ...

Utilizarea altor prepoziții înaintea unui infinitiv nu este ilogică, dar poate provoca neînțelegeri datorate caracterului neobișnuit.

Infinitivul ca predicat

Ocazional se văd propoziții sau propoziții subordonate în care singurul verb este un infinitiv. Infinitivul corespunde atunci unuivolitiv sau unei expresii cu povi (a putea):

  • Grandega hundo metis sur min sian antaŭan piedegon, kaj mi de teruro ne sciis, kion fari. = ...kion mi faru. - Un câine uriaș și-a pus labele lui mari pe mine și, de teamă, nu știam ce să fac. = ... ce ar trebui să fac.
  • Mi efektive jam ne scias, kiel ĝin klarigi. = ...kiel mi ĝin klarigu. - Nu știu efectiv cum să explic. = ... cum să explic.
  • Ili ne havas, kion manĝi, ili ne havas, per kio hejti la fornon. = Ili ne havas (ion), kion ili/oni povus manĝi, ili ne havas (ion), per kio ili povus hejti la fornon. - Ei nu au nimic, *ce să mănânce*, nu au nimic, *cu ce să încălzească cuptorul/aragazul *. = Nu au nimic, ce ar putea mânca, ei nu au nimic cu ce ar putea să încălzească cuptorul/aragazul.
  • Mi havis tiam apud mia domo foson, kiu, se preni la plej malmulte, havis almenaŭ ok futojn da larĝeco. = ...se oni prenu la plej malmulte... - Atunci/În acel moment aveam un șanț lângă casa mea, care, dacă se ia minimum, avea o lățime de cel puțin 8 picioare/metri. = ... dacă se ia minimum/luați cel mai mic ...
  • Ĉu esti aŭ ne esti, — tiel staras nun la demando. = Ĉu mi estu aŭ ne estu... - A fi sau a nu fi , — aceasta este aici întrebarea. Indiferent dacă sunt sau nu ar trebui să fiu
  • Kion fari? = Kion oni/mi/vi faru? - Ce e de făcut? = Ce trebuie să se facă/să faci tu/să fac eu?

Ocazional se văd infinitive care se folosesc în locul volitivelor (imperative). Atunci ordinul are/primește o nuanță/culoare neutră, nici nepoliticoasă, nici neprietenoasă, ci pur și simplu factuală. Subiectul de conținut/fond al infinitivului este foarte general oni. Această utilizare este rară: Nur prunti, sed ne restigi al si! (numai a împrumuta, dar nu a aporpria/insuși!) = Oni povas only prunti. .. (Se poate împrumuta doar ...) În loc să solicite în forma U, vorbitorul își exprimă voința ca o simplă stabilire/constatare a unui fapt incontestabil.Por landoj ne menciitaj en la listo sin turni al LF-KOOP, Svislando. (Pentru țări care nu se află în listă, contactați/adresați-vă LF-KOOP, Elveția). Constatare simplă cum trebuie să se comporte pentru a comanda ceva de la LF-KOOP.

Infinitive și substantive descriptoare de acțiune

Infinitivele și substantivele descriptive de acțiune sunt asemănătoare/similare, dar există totuși o diferență. Un infinitiv are întotdeauna un subiect omis, care este de obicei identic cu subiectul predicatului. Un substantiv omis, în orice caz/pe de altă parte, este independent de un subiect. El numește o acțiune fără să ia în considerare pe cel care o face. În consecință, sensul unei propoziții se poate schimba dacă se înlocuiește infinitivul cu un substantiv de acțiune/care descrie acțiunea:

  • Malbonaj infanoj amas turmenti bestojn. = Ili amas, kiam ili mem turmentas bestojn. - Copiii răi iubesc să tortureze animalele. = Le place când ei înșiși torturează animalele.
  • Malbonaj infanoj amas turmentadon de bestoj. = Ili amas turmentadon de bestoj, ĉu ili mem turmentas, ĉu iu alia turmentas. - Copii răi iubesc torturarea/chinuirea animalelor. = Ei iubesc torturarea animalelor, indiferent dacă le torturează ei singuri sau dacă altcineva le chinuiește.
  • Mi promesis amuziĝi. = Mi promesis, ke ĝuste mi amuziĝos. - Eu am promis să mă amuz. = Eu am promis că tocmai eu mă voi amuza.
  • Mi promesis amuziĝon. = Mi promesis, ke okazos amuziĝo. - Eu am promis distracție/amuzament . = Eu am promis, că va fi distracție.

    Nu este important cine se distrează.

Înapoi la start