Terminația de rol se denumește în mod normal/ de obicei, ca terminație de acuzativ sau pur și simplu acuzativ. Aceasta poate fi anexată/adăugat la cuvinte de diferite feluri, ca o terminație:

• Substantive: domo → domon, hundo → hundon, virino → virinon, seĝoj → seĝojn, ekskursoj → ekskursojn
• Adjective: ruĝa → ruĝan, granda → grandan, virina → virinan, verdaj → verdajn, knabaj → knabajn
• Pronume personale: mi → min, ĝi → ĝin, ili → ilin, oni → onin, si → sin
• Cuvinte în U, O, și A: kiu → kiun, iu → iun, ĉiuj → ĉiujn, kio → kion, ĉio → ĉion, ia → ian, nenia → nenian, tiaj → tiajn
• Localeadverbe și cuvinte de loc în E: hejme → hejmen, tie → tien, ie → ien

Terminația N stă mereu în spatele eventualelor J-terminații: domojn, hundojn, virinojn, ruĝajn, grandajn, virinajn, kiujn, kiajn.

Dacă un substantiv are/se termină cu terminația N, atunci toate adjectivele și cuvintele de tabel în U și A care sunt completarea acestui substantiv, au terminația N:

complemente directe nu trebuie să aibă nicio terminație N: Mi refarbis la flavajn seĝojn blankaj.

Terminația N poate indica:

• complement
• o măsură
• moment al timpului
• o direcție
• alte sensuri/semnificații

Complement direct

Complementele sunt părți de propoziție care sunt direct afectate de acțiune. Complementul direct este indicat/afișat prin intermediul terminației de acuzativ N. Acest lucru permite/faceposibilă utilizarea diferitelor ordini/poziții de cuvinte.

Fiecare dintre următoarele propoziții are în esență același înțeles: kato mordas hundon; (pisica mușcă câinele) kato hundon mordas; (pisica pe câine mușcă) mordas kato hundon; mordas hundon kato; hundon kato mordas; (pe câine pisica mușcă) hundon mordas kato (câinele musca pisica) (de fiecare dată când este pisica care mușcă în timp ce câinele suferă mușcăturile). Din cauza terminației N, toate cele șase variante echivalente sunt univoc/clar ineligibile/de înțeles. Ordinea cuvântului depinde numai de stil și gust.

Mi amas vin (eu te iubesc); mi vin amas (eu iubesc pe tine); vin mi amas (pe tine eu iubesc); vin amas mi (pe tine iubesc eu); amas mi vin; amas vin mi . Toate cele șase variante au aceeași semnificație/același înțeles fundamental/de bază: acțiunea amas vine de la "mine" și dragostea merge "la tine".

Propozițiile cu un complement se pot converti într-o [1]propoziție pasivă. Apoi complementul/obiectul devine subiect.

Esti (a fi) și verbe similare nu constituie acțiuni care sunt îndreptate spre ceva. O parte de propoziție care se referă la esti nu are obiect, ci o completare predicativă care nu acceptă/ia niciodată terminația N: Acestea sunt trei scaune. Eu suntmedic. Ea a devenit medic. Tatăl meu se numește Karl.

Subiectul verbului poate sta, de asemenea, în spatele completării predicatului. La unele verbe se folosește foarte frecvent/des această ordine a cuvintelor. Terminația N nu ar trebui utilizată la asemenea/pentru astfel de subiecte:

Măsuri

Complementele de măsură și completările se termină adesea într-o terminație N.

Măsurarea timpului

Terminația N la expresiile de timp dă o măsură a duratei de timp, perioada de timp sau frecvenței. Astfel de expresii răspund la întrebări: kiel longe? (cât timp?), (dum) kiom da tempo? (pentru cât timp?, kiel ofte? (căt de des?) samd.

Foarte des, expresia unei durate ia terminația N este un complement al verbului;

Părțile de propoziție N care măsoară timpul pot fi o inserarea a unui adjectiv sau a unui adverb:

O parte de propoziție în N indicând o măsură de timp poate, de asemenea, să fie utilizată/funcționeze cu post un complement care arătând anterioritatea sau posteritatea cu antaŭ timp pentru a indica timpul împreună: Du tagojn post tio ŝi forveturis Norvegujon. Au trecut două zile după „acest lucru“.

Diverse măsuri

Alte măsuri funcționează exact la fel ca și măsurători de timp. Ar putea fi o lungime a camerei, înălțime, dimensiune, distanță, adâncime, greutate și cost și așa mai departe. Ele răspund la întrebările cât de mult?, cât de mulți?, cât de departe? cât timp?, cât de adânc?, cât de greu, etc:

Măsură fără marker gramatical

Măsurile pot apărea, de asemenea, în roluri de propoziții care nu au un semn de rol : Dek jaroj estas tre longa tempo. (Zece ani înseamnă mult timp.) Dek jaroj este aici subiectul. Pasis du tagoj. (Două zile au trecut.) Du tagoj au rolul ca un subiect.

Moment precis

O parte de propoziție cu o terminație N poate fi un adjuvant care indică un timp. Un astfel de N-adjunct răspunde întrebărilor: kiam? (când?), kiudate? (la ce dată?), kiutage? (în ce zi? ), kiujare? (in care an?), kiufoje? (de cate ori?) etc. S-ar putea spune ca aceste terminații N sunt o abreviere a prepozițiilor de timp, de obicei ro (in / in):

La numele zilelor săptămânii, substanța în acuzativ indică ziua exactă cunoscută: dimanĉon = "cu siguranță cunoscut duminică", chiar dacă nu se utilizează la. Formele adverbiale ale acestor nume de zile indică de obicei că este vorba, de obicei, despre aceste zile: dimanĉe = "în zilele de duminică, în fiecare duminică": Eu mă voi întoarce luni, 30 august din Lyon.

La expresia orei ar trebui să se folosească je, mai ales dacă cuvântul este omis horo (oră), pentru a nu se confunda ora cu data:

Moment precis fără marker gramatical

Un moment precis poate apărea și în rolul de propoziție care nu ar trebui să aibă un rol gramatical: Hodiaŭ estas sabato, kaj morgaŭ estos dimanĉo. Sabato et dimanĉo joacă rolul subiectului.

Direcție

Adjectivele cu terminația N unde complementele cu terminația N pot indica o direcție. Apoi răspund la întrebările al kiu loko?, en kiu direkto?, etc.

O singură N-terminație

Terminațiile de direcție N se/sunt folosite numai atunci când vine vorba de a se deplasa în interiorul a ceva. Nu se spune iri muron, iri kuraciston, ci iri al muro (a merge la perete), al kuracisto (la medic). De fapt, direcția unică N este folosită numai la numele locului (strict/exact pentru numele orașelor).

N cu en, sur și sub

Terminația direcțională/de direcție N se folosește împreună cu en (in), sur (pe) și sub cele trei prepoziții importante ale locului . Dacă en, sur și sub indică poziții simple, acestea vor fi utilizate fără terminația N. Cu toate acestea, pentru a indica/specifica o deplasare către un loc, propoziția trebuie completată cu un indicator de rol care indică direcția. Teoretic s-ar putea folosi al (la) (al ro, al sur, al sub , totuși se folosește în practică mereu terminația N:

La alte propoziții decât en (in), sur (pe) și sub (pe), adesea nu se folosește terminația de direcție N, ci se indică contextul relațiilor/raporturilor de direcție. De asemenea, se poate atașa direcția N și la alte prepoziții dacă aceasta ajută la clarificarea sensului/semnificației:

În unele cazuri, există obiceiul/deprinderea să nu folosească terminația direcțională N, deoarece adevăratul scop este o expresie subînțeleasă. Această expresie ar purta terminația N dacă ar fi inclus în propoziție:

Totuși nu ar fi fost nicio eroare/greșeală să spui sub la kverkon și antaŭ min, pentru că și aceste expresii ar putea fi considerate ca un scop în această propoziție.

Prepozițiile de loc sunt adesea utile în sens figurat. Ceva abstract, nelocalizat, este exprimat ca și cum ar fi un loc. Chiar și atunci, se poate folosi/utiliza terminația direcție N pentru a exprima o direcție figuratp/metaforică, de ex.

Unele prepoziții indică prin ele însele o direcție: al (la), ĝis (până), el (din) kaj de (de).Aceste prepoziții nu dau niciodată o poziție. Potrivit acestora, nu folosește terminația N: al la turbo (în oraș), GIS la fino (până în week-end), el la lernejo (de la școala), de la komenco (al începutui).

N după adverbele de loc

Terminația N poate fi pusă și după adverbe locale și după corelative/cuvinte tabelare ale locului, pentru a indica o direcție la un alt loc:

N pentru alte sensuri/semnificații

Adejectivele cu terminația N și complementele marcate de terminația N indică cel mai frecvent o măsură, un moment precis sau o direcție, dar uneori indică această terminație N o altă funcție gramaticală, pentru care se folosește în mod normal/obișnuit o prepoziție:

Teoretic, prepozițiile pot fi mereu/întotdeauna înlocuite cu un N dacă semnificația/sensul nu devine ambiguu/nu se ajunge la neclarități. Cel mai adesea, N este folosit în loc de je. Totuși, regula despre claritate aproape mereu /întotdeauna împiedică un N în locul propozițiilor care exprimă o mișcare-de, cum ar fi de (de) și el (din), pentru că/deoarece N însuși/în sine este un indicator/marker de rol care indică o mișcare/deplasare la. În unele cazuri, totuși, se poate/puteți întâlni în continuare propoziții precum Ili eliris la buson. (Au coborât din autobuz). Apoi terminația N este în proprietateaînsușirea unui complement direct: Autobuzul este obiectul acțiunii "eliri" (a coborî). A fost mult mai clară și, prin urmare, de asemenea, recomandabil, să spunem Ili eliris el la buso. (Ei au coborât din autobuz).

Acuzativ și nume proprii

La numele proprii care au fost complet traduse în esperanto, se utilizează acuzativul, la fel, corespunzător ca la regulile arătate anterior:

Numele propriu-zise care nu au fost traduse în esperanto pot să apară fără o termnație O. La aceste nume, se poate omite, de asemenea, terminația N, chiar dacă rolul/markerul de propoziție necesită, în esență, această terminație:

Dacă numele poate lua o terminație N (dacă se termină cu o vocală), atunci, desigur, se poate atașa și această terminație. De asemenea,se poate atașa o terminație O la un nume străin. Dacă se folosește/ utilizați o terminație O, ar trebui să se utilizeze/ utilizați și terminația N, dacă rolul/markerul de propoziție o cere. De asemenea, se poate prefixa un titlu sau o expresie similară care poate accepta/primi/avea o terminație N: