Elementele de cuvinte O, A, E, I, AS, IS, OS, US și U sunt terminații pentru clasele de cuvinte. Ele sunt foarte importante la/în formarea cuvintelor. Există și terminațiile J și N, dar acestea nu sunt importante pentru formarea cuvântului.

Particulele sunt deja în ele insele cuvinte: por, mi, jam, eĉ, tiam, anstataŭ, je, jes u.a.

Cele mai multe elemente ale cuvântului sunt rădăcini. Fiecare rădăcină are deja de la ea însăși o semnificație/un sens, dar o rădăcină nu poate fi independentă cau un cuvânt. Ea are nevoie de o terminație care va indica natura cuvântului.

• Unele rădăcini descriu oameni, persoane , de exemplu. B.: AMIK, TAJLOR, INFAN, PATR, SINJOR, VIR ...
• Alte rădăcini descriu animale, z. B.: ĈEVAL, AZEN, HUND, BOV, FIŜ, KOK, PORK...
• Altele sunt plante, z. B.: ARB, FLOR, ROZ, HERB, ABI, TRITIK...
• Unele rădăcini sunt instrumente, aparate, z. B.: KRAJON, BROS, FORK, MAŜIN, PINGL, TELEFON...
• Multe rădăcini sunt denumirile pentru acțiuni, z. B.: DIR, FAR, LABOR, MOV, VEN, FRAP, LUD...
• Alte rădăcini sunt denumiri de însușiri sau calități, de ex..: BEL, BON, GRAV, RUĜ, VARM, ĜUST, PRET...

Există mai multe grupuri și categorii diferite, nu doar cele de mai sus. Unele rădăcini sunt greu de ordonat/clasificat, unele au semnificații multiple, altele au sensuri specifice, dar toate au un anumit sens.

Pentru a folosi corect o rădăcină cu terminații diferite, trebuie să cunoașteți semnificația intrinsecă/proprie a rădăcinii. Importanța semnificației rădăcinii este dovedită/ilustrată bine de exemplul clasic al rădăcinilor KOMB și BROS.

Cele două verbe kombi și brosi au sensuri/semnificații foarte asemănătoare. Ambele desemnează o acțiune și cele două acțiuni sunt chiar foarte asemănătoare. Dar când le transformi în substantive, dintr-o dată sunt complet diferite.

Explicația acestei schimbări drastice este faptul că rădăcinile sunt importante/ au o semnificație. KOMB este numele unei anumite acțiuni, în timp ce BROS este numele unui instrument particular/anume. Cu termniația O, ele sunt, prin urmare, denumirile unei acțiuni sau ale unui instrument - lucruri foarte diferite. Dar, cu terminațiile verbelor, ambele au/primesc semnificație de acțiune. KOMB se modifică abia după cum stă/este deja o acțiune. BROS se schimbă, totuși, și numește acțiunea, care este, de obicei, exercitată cu o perie.

Dacă doriți să aveți un substantiv pentru această acțiune pe care o faceți cu o perie, trebuie să alcătuiți o compoziție: bros-ad-o. De asemenea, dacă doriți să aveți un cuvânt pentru obiectul cu care vă pieptănați, trebuie, de asemenea, să faceți o compoziție: komb-il-o.

Există mulțimi de astfel de perechi de rădăcini în care sensul verbului este similar, în timp ce formele O se deosebesc/diferă. Explicația este întotdeauna că sensurile/semnificațiile rădăcinilor sunt diferite. Iată câteva exemple: bati - marteli , haki - pioĉi , servi - }, kudri - tajlori , regi - reĝi , viziti - gasti . La fel/În mod similar, se pot găsi perechi unde/în care formele A sunt asemănătoare/similare, dar formele O diferă, de ex. eleganta - danda , nobla - nobela { , kuraĝa - heroa , proksima - najbara , dolĉa - miela . Verifică tu însuți semnificația/sensul formelor O corespunzătoare din dicționar.

Se poate spune că există cuvinte diferite de bază care încep cu formarea cuvintelor. La BROS /, punctul de plecare este cuvântul de bază broso (perie), care este numele unui instrument/unei unelte, și din aceasta se formează verbul brosi (a peria, înlocuind O cu I). Pentru KOMB /, cuvântul de bază este kombi (care numește o acțiune corespunzătoare/în consecință). De la kombi (a pieptăna) se poate alcătui/construi substantivul de acțiune kombo (pieptănare) (înlocuind I cu O) și cuvântul pentru instrumentul respectiv/în cauză, kombilo (pieptăn) ; prin adăugarea/adăugând sufixul IL și sufixul/terminația O).

Rădăcinile care definesc acțiunea sunt adesea numite rădăcini de verb sau de tip verbal , deoarece la ele sunt considerate forma de bază naturală a verbului. Prin urmare, rădăcinile de acțiune în dicționare apar, de obicei, în formă verbală/de verb.

Rădăcinile care descriu proprietatea sunt deseori/frecvent numite rădăcini adjective sau adjectivale , deoarece forma cu terminația A arată ca formă de bază. De aceea, rădăcinile proprietății în dicționare sunt, de obicei/ în mod normal enumerate ca adjective în dicționare. De asemenea, rădăcinile, care apar de obicei cu terminația E, sunt denumite în mod tradițional adjective.

rădăcinile care nu descriu nici însușiri/proprietăți/caracteristici, nici acțiuni sunt adesea numite rădăcini de substantive sau substantivale . Ele sunt, de obicei enumerate ca substantive în dicționare.

Terminația O

Terminația O nu adaugă nimic la sensul propriu/intrinsec al rădăcinii. Un substantiv este pur și simplu numele de lucru respectiv/în cauză:

Terminația A

Terminația A indică faptul că se descrie ceva cu termenul/noțiunea menționat/ă. A = "în ceea ce privește lucrul menționat, cum ar fi lucrul menționat" și altele asemenea:

Dacă rădăcina unui adjectiv are o semnificație a proprietății, adjectivul descrie de obicei acea proprietate. Asemenea/astfel de adjective variază în sensul lor foarte puțin în context:

Dacă rădăcina unui adjectiv nu are sens/semnificație de proprietate, adjectivul poate da descrieri diferite. În general, sensul unui asemenea/astfel de adjectiv oscilează/variază în funcție de context:

Dacă rădăcina unui adjectiv are o semnificație/un sens pentru acțiune, adjectivul poate avea cele mai diferite semnificații. Poate însemna: "referitor/legat de acțiunea în cauză" și altele asemenea. Un asemenea/astfel de adjectiv poate, de asemenea, să semene cu un participiu ANT sau INT cu terminația A:

Unele asemenea adjective au totuși o semnificație a însușirii specială:

Unele adjective de acest fel seamănă/sunt similare cu participiul pasiv: komplika (complicat) ≈komplikita (complicat (devenit)).. La/În formele simple adjectivale, acțiunea descrisă în rădăcină este fie nu foarte interesantă, fie nu a avut loc/s-a întâmplat deloc, numai proprietatea/însușirea este importantă. Ocazional, proprietatea există de la sine. Formele participiale corespondente arată întotdeauna că o asemenea/astfel de acțiune a avut loc neapărat/absolut/cu siguranță sau are loc.

Mulți sunt de părere că unele dintre aceste adjective, în special ​​korekta, sunt de evitat/trebuie evitate în sensul proprietății lor. Unii chiar cred că o astfel de utilizare este greșită/defectuoasă. În opinia lor, ar trebui să komplika să înseamne doar „komplikanta“ sau „bazat pe complexitate,“ și korekta să însemne corespunzător numai „corectând“ sau „legate de corectură, corectură -...“ . Cu toate acestea, unele dintre aceste adjective nu sunt niciodată criticate, deși sunt foarte/destul de asemănătoare. Cu toate acestea, o asemnea/astfel de formare a cuvintelor este încă de la început acasă în esperanto și există o mulțime de exemple de la un număr mare de autorde la Zamenhof până astăzi/în ziua de azi. În anumite cazuri, semnificația multiplă a unui astfel adjectiv ar putea provoca/genera/da naștere la neînțelegeri, și atunci ar trebui, bineînțeles/desigur, să se formeze propoziția altfel/diferit, dar ace st lucru este valabil/adevărat despre toate cuvintele cu mai multe sensuri/semnificații. Rădăcinile acestor adjective sunt legate de acțiune, însă prin sensul proprietății formelor de adjective s-ar putea crede că rădăcinile sunt legate de însușire/proprietate. Apoi, există riscul de a atașa fals o terminație IG la formele simple de verb, așadar kaŝigi în loc de kaŝi, komplikigi în loc de kompliki korektigi în loc de korekti etc. cu toate acestea, aceste forme IG au alte semnificații, foarte specifice: kaŝigi = "a ascunde ceva" vekigi = „a trezi pe cineva pe cineva (pe un altul)“ komplikigi = „a face pe cineva un pic complicat“, etc de asemenea, nu acceptă că formele simple verbului au sensul „să fie astfel“ . Korekti nu înseamnă "a fi fără greșeală", ci "a face fără greșeală/corect". Kompliki nu înseamnă a fi complicat", ci "a face complicat".

Terminația E

Utilizarea de formare de cuvinte a terminației E este foarte asemănătoare cu folosirea terminației A. E = "referitor la la lucru, precum și la lucru" și altele asemenea:

Terminații verb

I = "a realiza o anumită acțiune (sau a fi într-o anumită stare) care este strâns legată de semnificația/sensul rădăcinii". (Terminația I reprezintă aici toate terminațiile verbelor: I, AS, IS, OS, US și U.)

O rădăcină care descrie o acțiune cu terminație verbală/de verb are mereu propria ei semnificație:

Un verb care este alcătuit/format dintr-o rădăcină non-descriptivă a acțiunii descrie o acțiune care aproximează în vreun fel sensul rădăcinii. Adesea este complet evident ce este această acțiune, uneori poate fi nehotărâtă/ezitantă/indecisă. Pentru multe rădăcini care nu descriu acțiunea, tradiția a stabilit/definit deja ce sens/semnificație a/l acțiunii îl/o poartă ca pe verb, totuși, unele rădăcini nu se folosesc niciodată în formă verbală, și încă nu s-a stabilit/decis ce sens al acțiunii ar trebui să-l aibă.

Dacă o rădăcină însăși descrie o proprietate sau o stare, forma verbului înseamnă în mod normal/de obicei "a fi precum/ca ..." sau "a acționa cu acea proprietate":

În mod normal, un verb nu înseamnă "a deveni așa" sau "a face acest lucru ( a acționa pentru a face ceva să devină astfel)". La rădăcinile însușirilor/proprietăților sau stării se utilizează sufixele IĜ și IG pentru a reda asemenea/astfel de semnificații.

Dacă rădăcina descrie un instrument, un aparat sau altul similar, verbul înseamnă, în mod normal/de obicei "a utiliza un asemenea/astfel de instrument într-un mod corespunzător":

Dacă o rădăcina descrie o substanță, verbul înseamnă în mod normal/de obicei "furnizat cu această substanță":

În/la verbele de acet tip se folosește ocazional sufixul UM , ceea ce adesea este nenecesar.

Dacă rădăcina descrie o persoană, un om , verbul înseamnă în mod normal/de obicei "a acționa ca o astfel de persoană", "a lua rolul unei astfel de persoane/unui astfel/asemenea om":

Rădăcini animale (rădăcinile cuvintelor care descriu animalele) și diferitele rădăcini care denumesc fenomene înseamnă în formă verbală "a acționa ca un asemenea/astfel de animal, a se comporta ca acest fenomen":

Multe rădăcini diferite obțin o semnificație care nu poate fi explicată printr-o/de o altă regulă, astfel că regula generală este că ele primesc un sens de verb care înseamnă într-un fel aproape de semnificația/sensul rădăcinii:

Elemente anterioare/preelemente de precizare

Adesea se leagă/combină rădăcinile (și cuvintele elementare) și se formează cuvinte compuse. Cel mai des întâlnit tip de compoziție de cuvinte este compoziția. Un astfel de cuvânt constă din două părți: un element principal, care indică/oferă semnificația de bază a cuvântului și un preelement precizat, care clarifică semnificația de bază.

Din elementul principal ŜIP, de exemplu, se pot forma următoarele compoziții (întotdeauna cu terminație "neutră" 0):

Semnificația de bază a acestor compoziții este permanent/întotdeauna "nava". Prin diferite preelemente se deosebesc diferite tipuri de nave. Preelementele sunt foarte diverse. VAPOR descrie tipul de propulsie al navei, BALEN indică scopul navei, AER locația.

De cele mai multe ori preelementele/precursorii diferențiază diferite tipuri. Cu toate acestea, ocazional, nu este vorba despre o specie, ci despre o parte a elementului principal, de ex.: antaŭbrako ("antebraț", = "partea din față a brațului"; Orient-Eŭropo (Europa de Est) = "partea estică a Europei".

O compoziție se comportă ca o rădăcină simplă.Ea poate avea orice terminație/extensie:: vaporŝipo, vaporŝipa, vaporŝipe, vaporŝipi; rondiro, rondira, rondire, rondiri; piediro, piedira, piedire, piediri; helruĝo, helruĝa, helruĝe, helruĝi.

Se pot face din combinații noi combinații:

Combinațiile de rădăcini multiple pot fi, teoretic, ambigue. Nici o regulă de gramatică nu stabilește/ afirmă că de ex., ŝarĝvaporŝipo este ŝarĝ-vaporŝipo și nu ĝarĝvapor-ŝipo nonsens, aberație). Pur și simplu trebuie să se înțeleagă care dintre cele câteva împărțiri/diviziuni și semnificații teoretic posibile sunt cele potrivite. Iritațiile rareori se manifestă/apar în practică. În scris, se pot utiliza liniuțe pentru claritate, după cum este necesar, ca în ŝarĝ-vaporŝipo. În general, compozițiile din/a mai mult de trei sau patru rădăcini sunt prea neclare/confuze. În loc de vaporŝipasocimembrokunvenejo (punct de ntâlnire cu membrii Companiei de navigație de vapoare cu aburi), este de preferat/preferabil să spunem aproximativ kunvenejo por membroj de vaporŝipasocio (punct de întâlnire pentru membrii companiei Societății de navigație cu vapoare cu aburi).

Terminații de legătură

După un anumit preelement, se poate introduce o terminație O- de legare/conectare O, element de îmbinare) pentru a facilita pronunția sau înțelegerea/comprehensibilitatea combinației: puŝoŝipo, aeroŝipo, sangoruĝo șamd

Nu se folosește niciun element de legătură/îmbinare în astfel de compoziții în care preelementul/preforma devine în mod natural un adjectiv când compoziția este dizolvată, de ex. B:. dikfingro (degetul mare) = "dika fingro; tip de deget de obicei mai gros (pli dika) decât celelalte degete" Este puțin posibil/preobabil să se explica sensul în mod natural prin utilizarea cuvântului diko. De aceea nu se spune dikofingro, și nici dikafingro, ci dacă este necesar dika fingro. În mod similar, se comportă cu cuvinte de acțiune, unde preelementul/precursorul determinant numește o proprietate care rezultă din acțiune: ruĝfarbi → farbi ruĝa, farbi tiel ke io fariĝas ruĝa ("a colora roșu" → roșu, culoare astfel încât devine roșie); plenŝtopi → ŝtopi plena(a ghiftui, a îmbuiba). Chiar și în astfel de compoziții, nu se folosește un element de îmbinare. De asemenea, în compozițiile care descriu acțiunea în care preelementul/precursorul indică tipul acțiunii, de obicei, nu se folosește niciun element de îmbinare, ci se preferă să se separe compoziția, dacă este necesar: laŭtlegi → legi laŭte(a citi cu voce tare → a citi tare).

Forme precum nigra-blanka (negru-alb) nu sunt compoziții, ci două cuvinte separate/autonome/independente scrise împreună pentru o nuanță specială de semnificație.

Dacă preelementul/precursorul este un cuvânt elementar (unul care nu necesită o terminație), de obicei, nu se folosește un element de îmbinare. Dacă este necesar, cu toate acestea, se poate utiliza o terminație de conectare: postsigno → postesigno (urmă, rămășiță - "e" facilitează pronunția), postulo → posteulo (descendent (post-ulo) - dar și cererea (postul·o) → descendent — "e" facilitează/ușurează înțelegerea. Cu toate acestea, acest lucru este/se intâmplă foarte rar.

Alte terminații decat E pot apărea numai după un preelement/precursor de cuvinte elementar, daca are un sens necesar: unuaeco = "proprietatea/însușirea de a fi primul" (unueco {2 pentru a fi"), antaŭeniri ="iri antaŭen, merge mai departe "( antaŭiri =" iri antaŭ io, a merge înainte de ceva"). Elementul de îmbinare EN (E+N) este folosit ocazional și după preelementele/precursorii rădăcinilor: supreniro (ascensiune), ĉieleniro sau ĉieliro (Himmelfahrt),hejmenvojaĝo or hejmvojaĝo (călătorie acasă)..

E ca element de îmbinare apare ocaziona,l când preelementul/precursorul este rădăcina MULT: multenombro.

În combinațiile de rădăcini care descriu acțiunea cu POV, VOL sau DEV, se folosesc/utilizează, în mod normal/de obicei, I ca element de îmbinare:pagipova, vivivola, pagideva. Astfel de forme pot fi mai bine explicate ca cuvinte locuțiuni. Se poate, de asemenea, folosi și O cu astfel de cuvinte: pagopova, vivovola, pagodeva. Apoi ele sunt compuși, dar O în astfel de cuvinte este mai puțin obișnuit.S-ar putea să fie folosite, fără un element de îmbinare: pagpova, vivvola, pagdeva, dar rareori se folosesc asemenea forme în practică.

Dacă elementul principal este un sufix sau dacă preelementul este un prefix, atunci nu se întrebuințează niciun element de îmbinare.

Unul dintr-un alt tip diferit de compoziție, cuvintele teză, se utilizează elemente de îmbinaredupă/ în conformitate cu alte reguli.

Cuvinte elementare în combinații

Unele cuvinte elementare se folosesc/sunt adesea folosite cu terminații. De asemenea, puteți atașa un preelement/precursor precizat la astfel de cuvinte care se încheie cu terminații:

Explicația compozițiilor

Adesea, se poate explica semnificația unei compoziții cu o prepoziție

Dar nu toate combinațiile sunt în acest mod defalcabile. Unele necesită explicații mai complexe.

Într-un cuvânt compus, se pot ascunde multe idei nerostite . O combinație constă dintr-un element principal care contribuie la sensul/semnificația de bază și la un preelement/precursor care reprezintă o caracterizare, dar o compoziție nu este o definiție completă a semnificației/sensului. Sensul efectiv al unei compoziții depinde nu numai de semnificația părților sale, ci și de tradiția lingvistică.

Adesea, se oscilează între lada skatolo și ladskatolo (doză de tablă), sovaĝa besto (animal sălbatic) , dikfingro (degetul mare) și dika fingro (degetul gros). Adesea, se pot folosi ambele forme fără deosebire/distincție, dar cu toae acestea/totuși există o diferență fundamentală între o compoziție și o frază din adjectiv și substantiv în două părți. Când se face/creează o compoziție, se reallizează un cuvânt pentru o anumită idee, un anumit fel/tip. Dacă se denumește o idee care este cumva/într-un fel considerată specială, care necesită un propriu cuvânt. Atunci când se folosește/folosim un substantiv cu completare/adăugare, în mod normal/de obicei nu se indică decât o însușire/proprietate "momentană/de moment" sau "aleatorie/întâmplătoare":

Un preelement de precizare indică astfel, cum este specia/genul, nu individul. Un epitet indică în mod normal/de obicei modul în care individul, cum este proiectat, dar poate indica și ce este specia, în funcție de context. Prin urmare, se pot utiliza și epitete pentru numirea speciilor. Se poate spune dika fingro în loc de dikfingro. Se poate spune vapora ŝipo în loc de vaporŝipo. De asemenea, se poate spune sovaĝa besto în loc de sovaĝbesto. În schimb, nu toate degetele mari/groase (dika fingro) sunt degetul mare (dikfingro), nu fiecare navă cu abur (vapora ŝipo) este o navă cu abur(vaporŝipo) și nu fiecare animal sălbatic (sovaĝa besto) este un animal sălbatic (sovaĝbesto).

Este o neințelegere frecventă că nu s-ar puteat face compoziții în care preelementul/precursorul este o rădăcină descriptivă a însuțirii/caității/proprietății. Într-adevăr, astfel de cuvinte se formează regulat, de ex.: altlernejo (colegiu), altforno (furnal), dikfingro (deget mare), sekvinberoj("stafide) solinfano (singur copil), sovaĝbesto (animal sălbatic), sanktoleo (sfinte rituri, ungere) și multe altele. Sunt complet corecte. Dar nu se poate pune împreună un substantiv cu complement/completare adjectival/ă , dacă nu doriți să exprimați ceva mai specific. Nu spune belfloro dacă vrei doar să spui bela floro.

Mulți consideră că nu se pot formula compoziții al căror element principal descrie o acțiune și al cărui preelement/precursor descrie obiectul acelei acțiuni, de ex. : leterskribi ("a scrie scrisoare "), voĉdoni ("vota, a pune de acord), domkonstrui (a construi casă). Acest lucru nu se aplică. În astfel de combinații, preelementul/precursorul nu este un obiect comun, ci o caracterizare a modului de acțiune. Astfel de combinații se deosebesc/diferă semnificativ de expresiile corespunzătoare din două părți skribi letero (j)n (a scrie o scrisoare), doni voĉo(j)n etc) În skribi leteron obiectul indică/specifică un subiect concret de scriere în timp ce în leterskribi LETER caracterizează numai tipul de scriere. Unele verbe asemănătoare/similare au semnificația nuanței încercării/tentativei de acțiune: fiŝkapti (pescuit) = " a incerca să prinzi pești/încercarea de a prinde pește". Asemenea verbe trebuie înțelese ca un compus de expresie.

Formarea cuvintelor din sintagme

O locuțiune (orice grup de cuvinte conexe, aparținând unei unități de sens) poate fi asamblată/îmbinată într-o compoziție prin adăugarea unui element final. Aceasta se numește formare de cuvinte dintr-o locuțiune (frazeto). Rezultatul este un cuvânt locuțiune (frazetvorto). Din locuțiunea originală se rețin doar cele mai importante elemente.Terminațiile și alte elemente mai puțin importante se omit, de obicei. Cu toate acestea, pentru a facilita pronunțarea sau înțelegerea, se pot păstra în continuare terminațiile claselor de cuvinte din locuțiunea originală, dar nu și terminațiile J și N.

Atunci când se formează un compus dintr-o expresie cu ajutorul/prin/folosind o terminație de verb sau o terminație O, terminația reprezintă o anumită idee ascunsă. Ce reprezintă terminația, trebuie să învățați special pentru fiecare cuvânt:

De asemenea, se folosesc expresii "compuse" ca prelemente/precursori în compoziții. În principal, elementul principal este un sufix:

O formă mai complexă și mai rară de compoziție este crearea din citate sau expresii. La o astfel de formare de cuvânt, care este un fel de compoziție de expresie, se formează un cuvânt dintr-o enunțare întreagă (reală sau imaginară). În acest fel, se păstrează permanent/întotdeauna cuvintele întregi/complete ale idiomului original, inclusiv terminațiile:"Vivu!" → [vivu]-(krii)-I → vivui = "vivu!"a chema/striga pe cineva prin exclamația "vivu!" ,a saluta. Reține că terminația U este păstrată. Cuvintele obișnuite nu pot avea două terminații ale cuvintelor în spatele alteia. Dar vivui nu este un cuvânt obișnuit. Este o creație a cuvântului dintr-un citat , iar terminația U este esențială/necesară pentru sens semnificație. "Ne forgesu min!" → ne forgesu min] - (floro) -O → 1}neforgesumino =nu mă uita { numele florii este derivat din culoarea lor albastră, care este un simbol al loialității iubitoare).

Afixe

Un mic grup de rădăcini de cuvinte (aproximativ 40) se numește afixe. Ele sunt rădăcini care sunt folosite în principal în cuvinte compuse. Unele dintre ele sunt sufixe - se pun la sfârșitul cuvântului. Ele sunt atașate de alte rădăcini. Altele sunt prefixe - afixe( care stau in față). Ele apar în fața altor rădăcini.

În primul rând, tradiția a decis care rădăcini se numesc afixe. Cu toate acestea, se poate spune că un afix este o rădăcină care are reguli speciale la/pentru formarea cuvintelor. Unele dintre afixele tradiționale sunt rădăcini obișnuite după această definiție. În explicația de mai sus despre formarea obișnuită a cuvintelor, au existat câteva exemple cu rădăcini, care au fost în mod tradițional considerate la afixe.

Cele mai multe dintre sufixe pot fi folosite ca element principal al unei combinații. Ceea ce precede sufixul este un preelement/precursor de precizare. Dar pentru majoritatea sufixelor există o anumită regulă (specifică) care limitează posibilele relații dintre elementul principal și cel de dinainte. Pentru rădăcinile obișnuite, nu există astfel de limitări.

Sufixele Aç, ĈJ, EG, ET, IN, NJ și UM nu se comportă totuși deloc așa. Cuvintele caresunt formate cu aceste sufixe nu sunt nici combinații, nici cuvinte de expresie (cuvinte care conțin o propoziție scurtă). Aceste sufixe sunt, așadar, adevarate/autentice afixe.

Cele mai multe dintre sufixe/Majoritatea sufixelor pot fi folosite ca preelement/precursor de precizare al unei combinații. Ceea ce stă după prefix este elementul principal al cărui înțeles/sens este specificat într-un fel anume prin prefix. Dar pentru majoritatea sufixelor există o anumită regulă (specifică) care limitează posibilele relații dintre prefix și elementul principal.

Prefixele GE și MAL nu se comportă, totuși, astfel. GE și MAL schimbă sensul elementului următor atât de mult încât nu se poate explica ca o combinație obișnuită (sau ca un cuvânt compus). GE și MAL sunt, așadar, afixe adevarate/autentice.

În principiu, orice rădăcină de afix poate fi folosită și ca o rădăcină obișnuită. Unele afixe sunt chiar folosite foarte des astfel. Altele, de ex. ĈJ și NJ sunt extrem de rar folosite ca rădăcini obișnuite. Câteva/unele exemple pentru/de astfel de utilizare pot fi găsite în următoarele explicații ale diferitelor afixe.

La un afix, de obicei, nu se utilizează o terminație interior ca în dormoĉambro. De exemplu, nu se spune ekokuri, eksosekretario, ŝipoestro. O asemenea/astfel de terminație unificatoare este folosită la afixe doar dacă acest lucru este mai mult sau mai puțin necesar pentru sensul sau înțelegerea, de exemplu unuaeco, antaŭenigi, posteulo.

Sufixele participiale ANT, INT, ONT, AT, IT și OT se comportă special.

Unele rădăcini, care nu sunt clasificate în mod obișnuit ca afixe, se comportă într-un anume sens asemănător/similar cu prefixele sau sufixele. Ele pot fi numite elemente afixate.