Mergi la conținut

Determinativele sunt particule care sunt puse înainte de partea de propoziție de substantiv pentru a determina identitatea lucrurilor. Cel mai important determinant/articol este articolul hotărât la.

La — Articol hotărât (definit)

Cuvântul elementar la arată că se vorbește despre un anumit lucru pe care persoana adresată îl cunoaște .

Nu se adaugă terminații la la, nici -J, nici-N:

  • la domo = această casă cunoscută ție
  • la bela junulino = Această tânără femeie frumoasă cunoscută ție
  • la junulinoj = aceste femei tinere cunoscute ție
  • la altaj montoj = acești munți înalți cunoscuți ție
  • la ruĝajn krajonojn = aceste creioane roșii cunoscute ție

Se poate folosi ocazional forma prescurtată apostrof l'

La stă în fața altor completări ale substantivului. o eventuală prepoziție stă înainteala:

  • en la domo
  • ĉe la bela junulino
  • pri la altaj domoj

Indivizi

Dacă este vorba/se referă la indivizi (nu un fel), înseamnă la că vorbitorul presupune conștientizarea acestui lucru la cel adus in atenție. La înseamnă mai mult sau mai puțin "tu știi despre ce vorbesc eu".

Absența lui la (sau a oricărui cuvânt în alt articol) înseamnă că vorbitorul presupune/bănuiește că celui adreat lucrul nu-i este cunoascut. Lipsa unui cuvânt de articol înseamnă mai mult sau mai puțin "tu nu ști despre ce vorbesc eu". Un cuvânt de articol care lipsește poate însemna, de asemenea, că identitatea nu joacă niciun rol/ nu contează. Neutilizarea/Nefolosirea la este, așadar, la fel de importantă ca utilizarea lui la.

  • La rozo apartenas al Teodoro. - Trandafirul îi aparține lui Theodor.

    Vorbitorul acceptă, că ascultătorul poate înțelege, despre care trandafir este vorba.

  • Al Teodoro apartenas rozo. - Lui Teodor îi aparține trandafirul.

    Acum este vorba de un trandafir, căruia nu se știe cui aparține.

  • Domo brulas! - O casă arde!

    O casă arde, dar vorbitorul nu este sigur, dacă ascultătorul știe, despre care casă e vorbă. Posibil, vorbitorul nu știe care casă arde.

  • La domo brulas! - Casa arde!

    Vorbitorul ar dori să spună, că acum această casă arde, pe care ascultătorul poate o știe (poate casa lui).

  • Venis multaj gastoj al via festo, ĉu ne? - Au venit mulți oaspeți /musafiri la sărbătoarea ta, nu-i așa?

    Musafirii sunt anumiți indivizi, dar aici partea de propoziție servește mulți musafiri doar ca expresie a numărului musafirilor. Apartenența lor individuală sau de grup nu joacă niciun rol.

Deja menționat

În mod normal, este cunoscut/se știe ceva pentru că a fost deja menționat. La înseamnă că se menționează ceva despre care s-a vorbit deja. Dacă nu se utiliează la, înseamnă că se introduce ceva nou în poveste:

  • Mi havas grandan domon. La domo havas du etaĝojn. - Eu am o casă mare. Casa are două etaje.

    La prima menționare, ascultătorul nu știe încă despre care casă este vorba. Prin urmare, vorbitorul nu utilizează la. La cea de-a doua menționare, vorbitorul adaugă la pentru a arăta că tocmani aceasta este casa menționată. Dacă nu s-ar folosi aici la, ascultătorul ar trebui să presupună că este vorba despre o altă casă decât cea menționată sau o casă în general (orice casă).

  • En tiu ĉi skatolo estas frukto. La frukto estas ronda. - În această este un fruct. Fructul este rotund.

    Mai întâi/În primul rând, fructul (fără la) introduce un subiect nou. Ascultătorul știe că există un fruct în cutie. Apoi/După aceea, vorbitorul poate continua să vorbească despre același fruct prin intermediul cuvintelor fructul.

  • Mi havas tri infanojn. La infanoj ofte ĝojigas min. - Eu am trei copii. Copiii îmi fac adesea bucurii.

    La arată, că este vorba din nou despre copii deja menționați.

  • Sur la strato iris tri viroj. Ili aspektis kiel friponoj. Subite la tri friponoj malaperis en bankon. Ŝajnis, ke la banko estas prirabota. - Trei oameni alergau/au alergat pe stradă. Arătau ca niște pungași/hoți. Dintr-o dată cei trei escroci au dispărut într-o bancă. Se părea că banca ar fi jefuită.

    După prima menționare a celor trei bărbați și informațiile , că ei arătau ca niște escroci, ei pot fi pur și simplu numiți cei trei (trei) escroci. Sintagmacei trei(trei) escroci servește drept numele propriu exact al acestor trei oameni. După prima menționare a băncii, se poate să numiți banca.

Nu este necesar să se folosească aceleași cuvinte, pentru a vorbi despre același lucru cu la.

  • Tre malproksime de ĉi tie loĝis reĝo, kiu havis dek unu filojn kaj unu filinon, Elizon. La dek unu fratoj iradis en la lernejon kun stelo sur la brusto kaj sabro ĉe la flanko. - Foarte departe de aici a trăit un rege, care avea unsprezece fii și o fiică, Elisa. Cei unsprezece frați au mers la școală cu o stea pe piept și o sabie lângă ele.

    Deși s-a menționat mai întâi cu cuvântul fii, apoi se pot numi cei (unsprezece) frați.

a nu menționa direct, de intuit

Adesea este ceva cunoscut, pentru că un alt lucru deja menționat din context sau pentru că ascultătorul are deja cunoștințe necesare.

  • Mi aĉetis aŭton, sed la motoro ne funkcias. - Am cumpărat o mașină, dar motorul nu funcționează.

    Motorul în sine nu a fost menționat înainte/anterior în mod direct, doar mașina, ci pentru că o mașină are, în mod normal/ de obicei un motor, ascultătorul poate înțelege căeste vorba de motorul mașinii menționate. S-ar putea spune și motorul său, acest lucru ar fi chiar și mai clar.

  • Mi manĝas per la buŝo kaj flaras per la nazo. - Eu mănânc cu gura și miros cu nasul.

    Ascultătorul știe că vorbitorul este un om și că un om are gură și nas. Gura și nasul corespund , așadargurii mele și nasului meu. S-ar putea să se omită la, dar atunci s-ar părea să sune un pic ca și cum vorbitorul s-ar îndoi că ascultătorul știe că oamenii au gură și nas.

A descrie complet

O parte de propoziție poate avea completări sau adăugiri care lămuresc, despre ce e vorba.

  • Jen kuŝas la ĉapelo de la patro. - Aici este pălăria tatălui.

    Completarea al tatălui explică despre ce pălărie e vorba. Cineva/lumea se gândește că nu există decât o singură pălărie a tatălui. Dacă nu s-ar folosi la, ar trebui să se presupună că este doar una din multele/numeroasele pălării ale tatălui.

  • Por la hodiaŭa tago mi ricevis duoblan pagon. - Pentru ziua de azi am primit salariu dublu.

    Completarea de astăzi explică complet, despre ce zi e vorba.

  • Mi redonas al vi la monon, kiun vi pruntis al mi. - Eu își dau banii înapoi pe care mi i-ai împrumutat.

    Propoziția secundară ce mi-ai împrumutat explică complet, despre care bani este vorba.

  • Mi vojaĝis al la urbo Pekino. - Eu călătoream în orașul Peking.

    Numele Peking identifică orașul complet.

Văzut direct

Un lucru poate fi din acest motiv cunoscut, pentru că ascultătorul vede direct sau observă altfel

  • La domo estas vere bela. - Casa este într-adevăr frumoasă.

    Așa se poate spune , când partenerii de discuție văd ambii casa.

  • La floroj odoras tre bone. - Florile miros foarte bine.

    Așa se poate spune, atunci când ascultătorul însuși vede sau miroase florile și înțelege atât de ușor despre ce flori este vorba.

Cunoscut general, unic

Un lucru poate fi cunoscut pentru că este complet unic, pentru că există doar un astfel de lucru sau pentru că este atât de frapant/săritor in ochi/evident/vizibil sau special, încât poate fi vorba doar despre el:

  • La ĉielo estas blua. - Cerul este albastru.

    Oricine/fiecare știe că există un cer. De aceea, se poate numi foarte simplu cerul

  • La prezidanto de Usono diris, ke... - Președintele Statelor Unite spunea, că

    Vorbitorul acceptă faptul că ascultătorul știe că SUA are un președinte și doar unul. Din acest motiv, este posibil să-l numim pur și simplu președintele Statelor Unite.

Tipuri/specii

Adesea, un substantiv este folosit pentru a vorbi despre un fel/mod de a spune cum este ceva. Se poate face acest lucru în mai multe moduri: fără la, cu la, la singular sau plural. Frecvent/adesea se poate folosi orice fel/mod după preferință/plăcere sau stil.

Cel mai adesea nu se folosește niciun cuvânt de articol atunci când se vorbiește despre o specie/un fel. Se consideră specia ca pe un individ necunoscut sau ca o persoană a cărei identitate nu joacă niciun rol/contează:

  • Leono estas besto. - Leul este un animal.

    s-ar dori să se spună că leul este una dintre multele specii de animale, nu o specie de plante sau alt lucru

  • Rozo estas floro kaj kolombo estas birdo. - Trandafirul este o floare și porumbelul este o pasăre.

    Este vorba despre specii, nu despre indivizi.

  • Karlo estas kuracisto. - Karl este medic.

    Cuvântul medic servește nu numai pentru identificare, ci pentru a spune ce profesie are Karl.

  • Elizabeto estas patrino de tri infanoj. - Elisabeth este mama celor trei copii.

    Partea de propoziție mama a trei copii nu se folosește pentru a arăta cine este Elisabeta, ci pentru a informa despre ce fel de om/persoană este Elisabeta.

  • Akvo bolas je cent gradoj. - Apa fierbe la o sută de grade.

    Este vorba nu despre o anumită colectare de apă , ci de materia apă în general.

Ocazional, specia este considerată ca un individ imaginar/o persoană imaginară cunoscută și se folosește la. Acest lucru este destul de frecvent/comun în stilul formal sau filozofic. În aceste cazuri, este vorba clar despre întregul tip:

  • La gitaro estas tre populara instrumento. - Chitara este un foarte îndrăgit instrument.

    Se prezință un tip de instrument, ca și când ar fi vorba de un anumit, cunoscut instrument. Posibil este și: Gitaro estas...

  • La kato preferas varman klimaton. - Pisica preferă o climă caldă.

    Se prezintă o specie de animale ca un animal cunoscut, singular. S-ar putea spune și: Kato preferas...

  • La urso troviĝas kaj en Eŭropo kaj en Ameriko. - Ursul este fe găsit atât in Europa , cât și în America.

    Formularea nu ar putea corespunde pentru un singur urs. De aceea nu se poate spune: Urso troviĝas kaj en Eŭropo kaj en Ameriko.

  • La saĝulo havas siajn okulojn en la kapo, kaj la malsaĝulo iras en mallumo. La saĝulo = ĉiuj saĝuloj. La malsaĝulo = ĉiuj malsaĝuloj. - Înțeleptul/Cel înțelept are ochii în cap, iar nebunul merge în întuneric. Înțeleptul = toți înțelepții. Nebunul = toți nebunii.

Dacă substantivul apare ca fi un predicativ, nu se poate folosi la dacă este vorba doar un fel/tip: Karlo estas advokato.Dacă s-ar spuneKarlo estas la advokato, semnificația ar fi "Karl este acel avocat pe care îl cunosți/știi" sau "Karl este acest avocat despre care tocmai vorbim" sau comparabil

Când vine vorba de un lucru numărabil, se poate reprezenta și un fel/o specie de către o majoritate. Când vorbim despre specii, diferența dintre unul/singular și plural adesea devine lipsită de sens.

  • Leonoj estas bestoj. = Leono estas besto.
  • Rozoj estas floroj kaj kolomboj estas birdoj.
  • La leonoj estas bestoj.
  • La rozoj estas floroj kaj la kolomboj estas birdoj.

Interdicție de la

Nu utiliza la pentru părți de propoziție care au alt cuvânt articol. Alte cuvinte de articol sunt pronumele posesive, cuvintele de tabel în U, A sau ES, cuvântul elementar ambaŭ și semideterminatul unu:

  • Mia dorso doloras. - Mă doare spatele.

    Ne: La mia dorso doloras. (Posibil este totușila mia/via..., dacă nu urmează niciun substantiv.)

  • Tiu domo estas granda. - Această casă este mare.

    Nu:La tiu domo estas granda.

  • Ĉiuj gastoj jam venis. - Toți musafirii/oaspeții au sosit deja.

    Nici: Ĉiuj la gastoj jam venis. Nici: La ĉiuj gastoj jam venis.

  • Mi ŝatas ĉiajn legomojn. - Mie imi place orice/fiecare legumă.

    Nu:Mi ŝatas la ĉiajn legomojn.

  • Kies gasto mi estas, ties feston mi festas. - Al cui musafir sunt, a cărui sărbătoare o sărbătoresc.

    Nu: La kies gasto... la ties festo...

  • Mi legis ambaŭ librojn. - Am citit ambele cărți.

    Nici: Mi legis la ambaŭ librojn. Nici: Mi legis ambaŭ la librojn.

Nu folosila înainte de apostrof (vocativ):

  • Kelnero, alportu al mi glason da biero! - Chelmer , aduceți-mi, vă rog un pahar cu bere!

    Nu spune: La kelnero, alportu...

La în locul unui pronume posesiv

Adesea, se folosește la în loc de poseda pronomo (un pronume posesiv) dacă contextul indică clar cine este proprietarul. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când vorbim despre părțile corpului sau rudenie:

  • Li levis la kapon. = Li levis sian kapon. - El ridica/a ridicat capul. = El și-a ridicat capul.
  • Mi montris per la fingro, kien li iru. = ...per mia fingro... - Eu arătam cu degetul, unde trebuia să meargă. = cu degetul meu.
  • Ŝi lavis al si la piedojn. = Ŝi lavis siajn piedojn. - Ea își spăla picioarele. = Ea spăla picioarele ei.
  • Ĉu Karlo venis kun la patro? = ...kun sia patro? - Vine Karl cu tatăl? = ... cu tatăl lui?
  • Diru al la patro, ke mi estas diligenta. La patro = mia patro (la patro de la parolanto)
    - Povetește tatălui, că sunt harnic/silitor. Tatăl = tatăl meu (tatăl vorbitorului)

    Se folosesc, cu toate acestea des/frecvent, cuvintele tată și mamă (cu majuscule la început) la nume proprii fără la.

LaLa în loc de ĉiujĉiuj{4}

Dacă nu există niciun risc de neînțelegere, se poate folosi la în loc de ĉiuj:

  • La gastoj eksidis ĉe la tablo.Ĉiuj gastoj eksidis... - Musafirii se așează la masă. ≈ Toți musafirii se așează ...
  • Ĉi-vespere la Angloj prezentos teatraĵon en la kongresejo. La Anglojĉiuj Angloj. - Astă seară englezii au avut o reprezentație cu o piesă de teatru la Centrul Congresului. Englezii ≈ toți englezii.

    Situația (congres) nu limitează totuși sensul de toți englezii. Este vorba despre toți englezii (mai mult sau mai puțin), care participă la congres și nu de toți englezii din lume.

La înaintea denumirilor lingvistice

La se folosește înainte de denumirile lingvistice care sunt alcătuite dintr-un adjectiv și cuvântul limbă (adesea omis). Se folosește la pentru că se consideră limbile ca fiind piese separate: la Angla (lingvo), la Ĉina (lingvo), la Nederlanda (lingvo) etc .. Dar nu ar trebui să se folosească la la puținele limbi care au propriul nume de substantiv, de ex. Esperanto, Sanskrito, Ido, Volapuko etc.

La înainte plej și malplej

Când există plej sau malplej , este vorba în mod normal de un lucru unic și se folosește la:

  • La malfeliĉa infano forkuris kaj kaŝis sin en la plej proksima arbaro. - Copilul nefericit a alergat departe și s-a ascunt în pădurea cea mai apropiată.
  • Li estas tre kredema: eĉ la plej nekredeblajn aferojn, kiujn rakontas al li la plej nekredindaj homoj, li tuj kredas. - Este de foarte bună-credință, chiar și lucrurile cele mai incredibile, pe care i le povestesc cei mai incredibili oameni, el le crede imediat.

Dacă este vorba despre o comparație între doi indivizi sau două grupuri, se folosește de obicei/în mod obișnuit la (mal)pli în loc de la (mal)plej:

  • Unu vidvino havis du filinojn. La pli maljuna [filino] estis tiel simila al la patrino per sia karaktero kaj vizaĝo, ke ĉiu, kiu ŝin vidis, povis pensi, ke li vidas la patrinon. - O văduvă are două fiice. Fiica cea mare era mama după caracter și față/figură atât de asemănătoare, încât oricine o vedea, putea crede că o vede pe mama.

Uneori plej nu arată ceva unic, ci cel mai înalt grad al unei însușiri/proprietăți sau atitudini/comportament. Apoi nu se utilizează la:

  • vulpo plej ruza fine estas kaptata. - Chiar și cea mai vicleană vulpe este prinsă la sfârșit.

    Nu este vorba de o anumită vulpe, cunoscută, ci de vreo, foarte vicleană vulpe.

  • Li estas plej laca en la mateno. - Diminețile el este de cele mai multe ori obosit.

    Nu este vorba despre compararea dintre diferite persoane, ci despre compararea diferitelor grade de oboseală ale aceleiași persoane în vremuri/momente diferite.

  • Kiu venas plej frue, sidas plej ĝue. - Cine vine cel mai devreme, stă cel mai confortabil.(primul venit, primul servit)

    Plej nu stă în fața unui substantiv-parte de propoziție, ci în fața unui adverb-parte de propoziție.

La la numele proprii

Nu folosi la pentru cuvinte, care ele însele sunt un nume propriu, pentru că aceste nume sunt definite clar prin ele însele:

  • Pasintjare mi vojaĝis al Kanado. - Anul trecut am călătorit în Canada.

    Nu spune: ...al la Kanado.

  • Kie estas Francisko? - Unde este Francisko?

    Nu spune: Kie estas la Francisko?

La cuvintele normale, care au devenit nume proprii, se folosește în mod normal la, căci aceste cuvinte nu sunt definite prin ele însele:

  • Kaj tiam la Nokto diris: "Tenu vin dekstre kaj eniru en la malluman pinarbaron, mi vidis, ke tien foriris la Morto kun via malgranda infano." - Apoi noaptea a spus: "Ține-te drept și du-te în pădurea de conifere întunecată, am văzut moartea mergând acolo cu copilul tău".

    Noaptea și moartea în basme joacă roluri precum persoanele cu nume proprii (aceasta arată scrierea cu litere mari), dar noaptea și moartea sunt substantive normale și, prin urmare, necesită la.

Dacă un nume propriu obișnuit are un adjectiv ca o completare și dacă acstl adjectiv nu este el însuși parte din numele propriu, se utilizează în mod normal/de obicei la. Acest lucru este valabil mai ales atunci când este/vine vorba de o selecție (reală sau aparentă) între mai multe lucruri cu același nume:

  • Duoble montriĝis la bildo de Venero, de la surtera Venero. - De două ori s-a arătat imaginea lui Venus, Venus cea pământeană.

    Venus este numele propriu-zis al zeiței. Mai întâi apare Venus apare fără la, urmând regulile despre numele proprii normale. După aceasta, completarea este pământeană, și la trebuie folosit pentru a arăta siguranța/certitudinea. Este vorba așadar, despre două tipuri diferite de Venus, Venus divina și cea pământeană.

  • Ĉiuj konas Londonon, la ĉefurbon de Britio, sed ne ĉiuj konas la aliajn Londonojn en Usono kaj Kanado. - Oricine cunoaște Londra, capitala britanică, da nu oricine cunoaște celelalte Londre în Statele Unite și Canada.

    London nu are niciun la. Expresia aliaj Londonoj are totuși completareaaliaj, și primește, prin urmare și la.

  • Multaj vizitis Londonon, la ĉefurbon de Britio, sed mi vizitis ankaŭ aliajn Londonojn. - Mulți vizitează Londra, capitala britanică, dar eu am vizitat și alte Londre.

    Și aici Londono are o completare, dar nu se utilizează la, deoarece nu este vorba despre toate celelalte Londre. Ascultătorul nu poate încă să știe despre care este Londra este vorba exact/precis.

Alte articole pot apărea înaintea numelor proprii ca la , dar aceste expresii sunt rar necesare:

  • Ha, tie vi estas, mia Elizabeto! - Hei, aici ești, Elisabeth a mea!
  • Ĉu vi sentas teruron antaŭ tiu Karolo? - Ți-e frică de acest Karl?

Semihotărât unu

Unele limbi utilizează un anumit articol nehotărât/nedefinit, adesea un cuvânt similar cu numerale unul. Cu toate acestea, un articol nedefinit nu există deloc în Esperanto. O indeterminare clară se arată/este arătată pur și simplu prin neutilizarea cuvântului articol. Dar uneori este folosit/se folosește unu ca articolul parțial definit . Acest unu nu arată niciun număr, ci individualitate. Aceasta arată că este vorba despre ceva necunoscut ascultătorului, dar cunoscut vorbitorului/de vorbitor:

  • Unu vidvino havis du filinojn. - O văduvă are două fiice.

    Începutul basmului. Până acum doar povestitorul o cunoaște pe văduvă.

  • Unu vesperon fariĝis granda uragano. - Într-o seară a fost un mare uragan.

Articolul hotărât parțial ein nu este totuși permanent obligatoriu. El permite o nuanțare, care poate fi folosită după necesitate.

Înapoi la start